„…Auzi băi…pelicane! Te-am auzit că iei comanda în 6. Eu am ajuns în 5 şi am luat şi două semafoare pe roşu din cauza ta. Dar te-am luat…Da, m-a ocupat. Păi unde să merg? În Puţul lui Zamfir…Da, Apusului colţ cu Brâncoveanu…Da pelicane, ştiu. Da măi, aia de la X Taxi au staţiile măsluite. Iau de pe frecvenţa noastră…Ştiu. Mă pelicane, mergem la peşte mâine?…Eu aşa vreau. Bine mă…hai pa!”

Lămuresc cu el că eu merg în Dorobanţi, nicicum în Militari sau Berceni. El ştie, evident. Mai stă un pic şi pe la Arcul de Triumf pune mâna pe telefon.

„…băi maimuţă subacvatică! Vorbeşte-mi stereo! Zi, mergem la peşte?…Pai da, ştiu eu unde…Cum unde? Mergem într-un loc unde să poţi prinde şi tu măcar un peşte…Da mă, ştiu bine locul. Partea bună e că se plăteşte la final… Da mă pelicane. Sigur se plăteşte la final…eeee unde…La Carrefour mă! Ha ha ha! Şi mă pelicane, îţi mai zic eu un loc. Mai ştiu nişte peşti…în faţă la Lido. Dar pe ăia îi prinde poliţia! Ha ha ha. Hai, ne auzim când ies din tură!”

Am râs pe înfundate. I-am reţinut indicativul. Data viitoare îl cer tot pe el.