Primul telefon l-am primit într-o marţi, pe la ora 8 şi 10 dimineaţa. Tocmai ajunsesem la birou, deschisesem calculatorul, mă simţeam bine, şi sună mobilul de serviciu. Răspund.

- Da.

- Domnu’ Nicu?

- Nu, zic.

- Doamnă, am intrat acum cu tirul în Bucureşti. Ce fac, unde îl descarc?

- Domnule … aţi greşit. Nu aştept nici un tir şi nici nu mă ocup cu descărcarea.

- Staţi aşa. Sunteţi 072x xxx xxx?

- Da.

- Pai şi eu ce fac cu marfa?

- Îmi pare rău. Aţi greşit.

Mi se face totuşi milă de bietul om şi-l întreb:

- Ce firmă căutaţi?

Îmi spune numele unei cunoscute firme care activează în domeniul farmaceutic. Intru pe net şi caut un contact de la firma respectivă. Îi dau omului numărul de telefon, îmi urează sănătate şi închid. În următoarea jumătate de oră mă mai sună încă 3 tirişti, căutându-l tot pe domnul Nicu X, anunţându-mă că ei acum au ajuns în Bucureşti cu marfa din Italia. Îi lămuresc politicoasă că ei au un număr de telefon greşit şi îi direcţionez către numărul de telefon de la firma respectivă. Să îi spunem de acum „Firma X”. Bun.

Pe la 11 mă sună o doamnă.

- Bună ziua. Mă sună nişte domni şoferi, îmi spune.

- Bună ziua, şi pe mine. Numai că la mine e o greşeală.

- Aha.

- I-am direcţionat la depozitul dumneavoastră.

- Vă mulţumesc.

- Nicio problemă, zic. Bine că au ajuns oamenii săracii, tocmai din Italia, cu tirul plin cu marfă, fără alt contact … Dar vă rog să rezolvaţi la depozit, să schimbe numărul de telefon …

- Mda, mulţumesc, zice.

Totul bine şi frumos, cam la 2 zile mă sunau oamenii, alţii mereu, că au ajuns cu tirul în Bucureşti. Eu amabilă îi tot direcţionam către numărul de telefon pe care îl memorasem.

Acum vreo 2 zile, mă ia unul din pat direct, pe la şapte fără zece. Am crezut că înnebunesc. Îl lămuresc, mă iau de el că m-a trezit, îi dau telefonul de la Firma X şi-i zic să nu mă mai sune. Plec nervoasă spre birou. Pe drum mă sună „Luigi” de la Pirelli, că a venit cu încărcătura. Nu prea înţelegea el română, aşa că nu ştia de ce sunt supărată. Tacticos, a tras tirul pe dreapta ca să noteze numărul pe care i l-am dictat.

Ajung la birou. Sun la numărul cu pricina de la Firma X. Îmi răspunde o doamnă. Mă iau de ea. Îi zic că nu mai suport şi că nu sunt dispecera lor, plus că m-am săturat să le direcţionez camioanele la depozit. Săraca femeie îşi cere scuze, spune că ea e la sediul central, că sună la depozit şi rezolvă.

Mă sună doamna peste jumătate de ora şi îmi spune fericită că nu e vina lor şi că unde au ei depozitul, mai e o firmă de papetărie. Ei fiind o firmă cunoscută, toţi şoferii care vin în vamă pentru adresa depozitului acela, primesc punct de reper numele Firmei X. Ceea ce poate face ea e sa îmi dea telefonul de la depozit ca să rog pe cineva să meargă la celălalt depozit să ia un contact de acolo. Îi mulţumesc, uşor jenată că m-am luat de biata femeie pe nedrept. Sun la depozit, repet povestea, o doamnă amabilă îmi spune să o sun într-un sfert de oră. O sun iar. Îmi dă un contact. Sun acolo. Îmi răspunde un domn. Îi explic uşor iritată ce păţesc cu tiriştii lui, că mă trezesc precum cocoşii la răsărit de soare. Omul buimăcit îşi cere scuze, îmi promite că rezolvă în Italia cu numărul de telefon. Îi spun că domnul Nicu X, colegul lui, are un număr de telefon asemănător cu al meu, poate cu diferenţă de o cifră, ocazie cu care aflu că domnul Nicu X chiar există. Într-un final îl întreb:

- Dar ce depozit este, ce firmă?

Îmi spune. Cade cerul pe mine.

- Mda, zic. Acum înţeleg de ce eu şi domnul Nicu X avem telefon din aceeaşi plajă de numere. O zi frumoasă vă doresc.

Lucrez într-o companie mare, care are mai multe linii de business. Una dintre acele „linii” deţine acel depozit. În concluzie eu cu domnul Nicu X suntem colegi…Poate că la petrecerea de Crăciun o să-l cunosc în sfârşit pe omul mulţumită căruia m-au sunat pe mine timp de două săptămâni Luigi&company.

Cert e că domnul Nicu X a rezolvat. De două zile telefonul meu de serviciu sună normal, numai după ora nouă dimineaţa. Cine ştie … poate peste alte două săptămâni, mă vor chema de urgenţă să depanez ceva calculatoare sau să mă ocup de turnarea şapelor. Nu se ştie niciodată cum e cu telefoanele astea de companie.