Sursa fotografie: FOTOeseu

Cei doi îşi însoţesc mereu fărâmele vieţii cu poveşti. De ce? Pentru că poveştile bine spuse dau valoare fotografiei, iar ea nu rămâne o şoaptă mută între paginile unui album. Arta surprinderii clipei, la hotarul dintre viitor şi amintire, este o virtute. Iar virtutea, aşa cum spunea Platon, nu este un lucru pe care îl poţi învăţa, ci un dat de la Dumnezeu. Cred că a fi suflet de artist este simplu, însă este greu să reuşeşti să transpui trăirile tale în vorbe sau în imagini şi să fie aproape de sufletul celor cărora se adresează. Pe mine cei doi m-au purtat din Montmartre, în prăfuitul Kabul şi în Bărăganul ars de sori. Sunt locuri pe care le-am vizitat, sau locuri pe unde nu am fost vreodată, dar descoperirea lor în albumul fotografilor Dan şi Bogdan,  mă face să-mi doresc să fiu acolo.

Dan iubeşte Parisul, Bogdan iubeşte poezia şi cred că dragostea lor pentru frumos i-a adus la jumătatea unui drum pe care acum ei îl fac împreună. Şi îl fac cu eleganţă, discret, bucurându-ne pe noi, spectatorii, cu imagini furate din întreaga noastră împrejurare. Imagini pe care noi, restul, suntem prea grăbiţi să le mai privim în viteza cu care ne derulăm vieţile.

Sursa fotografie: FOTOeseu