Nu sunt mare consumatoare de fast food. De fapt regret fiecare KFC sau McDonald’s imediat după ce-l îngurgitez, însă iubitul meu ar mânca numai astfel de mâncare. Deh, să faci ce zice doctorul, nu ce face el, spunea o pildă. Revenind. Mâine, la drum de seară, când se mai liniştesc lighioanele cu diversele perindări prin zonă şi intră şi ele liniştite la un film, ceva (bănuiec că există şi cinematograf, vorba aia, ce e mall-ul fără filme), sau îşi cară sacoşele la maşinile lor very expensive, mergem cap compas la mall. Să ne aducem şi noi aminte de vremurile bune în care mai făceam o economie pe la Viena şi intram într-un BK. Adevărul este că mi se păreau mai gustoase decât cele de la McD. Şi clar, nu numai mie, şi celor 100 de persoane care stau câte jumătate de oră pentru câte vreun meniu Whooper. Aud glasuri rele, care au mâncat deja şi cică nu e aşa de bun ca pe meleaguri spaniole sau germane. Dar de, trebuie să încercăm şi aici. Oricum, tare mi-e teamă că prietenul meu va face potecuţă la Baneasa, după merinde, până o da Dumnezeu să se mai deschidă vreunul prin centru, mai aproape.

Acum, ce să mai spun, intrăm şi noi în rândul lumii, cu toate că până nu aduc înapoi Dunkin’Donuts nu voi avea linişte! Am spus.