Amsterdam. Oraşul în care arta se împleteşte cu mirosul de marijuana, iar credinţa cu plăcerile senzuale. Mergând pe străduţele înguste ale oraşului, pe o parte având câte un canal, pe cealaltă case care nu depăşesc trei niveluri, oraşul te frapează cu sentimentul de intimitate pe care ţi-l oferă. Auzisem că Amsterdamul are spaţii mici, limitate, însă nu îmi închipuiam totala lor lipsă şi abilitatea cu care oamenii şi-au construit clădirile. Numeroasele canale i-au obligat să restrângă la minimum spaţiile de locuit. Acolo totul este mic, sau puţin. Mă distrau jardinierele din faţa caselor pline cu flori. Aceasta este soluţia pentru faptul că nu au deloc grădini. Doar parcuri, care sunt foarte mari şi frumoase.

Ceea ce iarăşi mi-a plăcut foarte mult este faptul că locuiesc pe vase, pe canale. Vasele sunt bine ancorate, nu se mişcă, au numere poştale şi multe dintre ele au la prora mici terase, cu două sau trei scaune, o măsuţă şi nelipsitele ghivece cu flori. Toate casele sunt lipite unele de altele, se despart doar dacă urmează o intersecţie, un canal sau o străduţă.

Noi am locuit într-un cartier foarte liniştit, într-un apartament aflat la o mansardă. Într-una dintre seri am stat la o bere cu proprietarii apartamentului care ne-au povestit despre viaţa la Amsterdam şi ne-au dat răspunsul la multe întrebări. Eram foarte uimiţi de traficul rutier aproape inexistent. În afara mijloacelor de transport în comun, vedeai la orice oră doar câteva maşini şi în rest mii de biciclişti. Guvernul olandez descurajează traficul auto prin taxe de parcare foarte mari (6 euro ora de parcare). Dacă cineva doreşte parcare de reşedinţă trebuie să aştepte între 5 şi 7 ani pentru a primi un loc de parcare şi de asemenea taxa pentru parcare este destul de piperată. Este recomandat ca la Amsterdam să mergi cu trenul sau cu avionul. Altfel, maşina trebuie parcata în afara oraşului, se plăteşte parcarea pe zi de staţionare şi proprietarul primeşte bilet de transport gratuit sau bicicletă. Din câte am înţeles, oraşul aflându-se pe un sol mlăştinos, este impusă o greutate totală a cărei limită care trebuie respectată. Întregul oraş stă pe piloni care îl susţin.

Amsterdamul are o bogăţie culturală care se poate admira în muzeele de artă şi nu numai. Mie mi-au plăcut cel mai mult Hermitage-ul şi Muzeul Van Gogh. De asemenea nu trebuie ratate Muzeul de Istorie, Rijksmuseum (Muzeul Statului, din care momentan se poate vedea doar o mică parte, muzeul aflându-se în renovare până în 2012), casa Rembrandt sau Nemo Science & Technology Center.

Nu am ratat nici Madame Tussaud, unde ne-am fotografiat (evident) cu diverse personalităţi în viaţă sau decedate. Nu lipseau Lady Di sau Michael Jackson.

Am vizitat liniştitul Begijnhof, locul unde trăiesc femei necăsătorite sau văduve. Acolo, la numărul 34 se află cea mai veche căsuţă din Amsterdam, clădită integral din lemn. După incendiile devastatoare din secolul al XV-lea, s-au dat legi care interziceau construirea caselor din lemn. Eu, care sunt vestită prin faptul că dacă văd o uşă închisă trebuie să o deschid, am intrat (din greşeală) în zona destinată doar riveranilor, iar după mine toată gaşca. Însă doamnele care locuiesc acolo nu au fost deranjate întrucât nu ne-a alergat nimeni cu polonicul. Tot acolo se află şi un locaş de cult (Englese Kerk – Biserica Englezească) datând de la 1400, care din nefericire în acea dimineaţă era închis.

Amsterdamul poate fi bătut la picior, este imposibil să te rătăceşti. Au foarte multe piaţete în care poţi mânca sau poţi sta la o cafea să priveşti oamenii, păsările, casele. Printre cele mai cunoscute ar fi Rembrand Square, Spui Square sau Dam Square. Dam este socotit centrul oraşului şi datează din secolul al XII-lea. Aici se află şi Palatul Regal.

Am mai intrat în doua biserici, Oude Kerk şi Nieuwe Kerk. Sunt biserici mari, dar foarte simple, fără icoane. În Biserica Nouă (Nieuwe Kerk) am avut un moment de răgaz în care ne-am bucurat de un mic concert de orgă.

Este uimitoare toleranţa oraşului, Cartierul Felinarelor Roşii (Red Light District) înconjoară Oude Kerk (Biserica Veche) iar domnişoarele din vitrine muncesc întreaga zi. Nu trebuie să menţionez că în această zonă forfota este foarte mare, iar lucrătoarele stabilimentelor respective nu par deranjate că lumea vine acolo ca la circ. Dacă la început priveam mai cu ruşine sau cu coada ochilor în vitrine, cu timpul ne-am obişnuit şi ne holbam fără jenă la dudui. Am fost surprinsă într-o seară când, plimbându-ne prin zonă în căutarea Muzeului Erotic, un transexual îmi trimitea bezele de după geam.

La tot pasul se află sex shop-uri. Orice idee îţi vine, este imposibil să nu găseşti acolo. Aşa că, pentru cei cu imaginaţie, aceste magazine reprezintă Paradisul. Sunt deschise non stop, nu trebuie aşteptată seara pentru a putea fi vizitate.

Un alt atu al Amsterdamului este faptul că Olanda este unul dintre cele mai mari centre de prelucrare şi vânzare a diamantelor din întreaga lume. Am aflat foarte multe lucruri interesante despre această piatră atât de râvnită de femei şi am admirat colecţiile actuale de bijuterii la Coster. Este inutil să vă spun câtă pază era în jur. Oricum, acest tur nu trebuie ratat, măcar pentru faptul că dacă vreodată doriţi să cumpăraţi diamante, să ştiţi de unde.

Plimbarea pe canale este obligatorie, este uimitoare îndemânarea căpitanilor de a struni vasele de croazieră pe unele canale foarte înguste. Oricum, această plimbare poate oferi o altă perspectivă asupra oraşului.

Pentru un moment de filosofare asupra existenţei, nu trebuie ocolite coffee shop-urile, care se află peste tot în oraş. În ele vezi oameni de toate soiurile turişti sau localnici, tineri sau vârstnici. Toţi sunt calmi şi-şi fumează în linişte joint-ul.

Flower Market, aşa cum o descrie şi numele, este plină de flori, seminţe şi tot ce-ţi trece prin cap că ar fi de folos în grădină. Bulbi de lalele de toate culorile, cactuşi sau plante carnivore te înconjoară din toate părţile.

Aici am descoperit şi un magazin plin cu sortimente de brânză tradiţională. Am gustat tot felul de specialităţi şi evident am cumpărat pentru acasă. Trebuie să vă spun că este delicioasă, nu am găsit ceva care să nu îmi placă.

Ca şi în alte capitale europene civilizate, transportul în comun este extraordinar, strict şi din plin: tramvaie, autobuze, metrou şi vaporaşe. Au inclusiv autobuze de noapte pentru petrecăreţi.

Cum sunt o mare fricoasă, a trebuit să fac o cură de întărire, aşa că am mers la Amsterdam Dungeon, care ne-a oferit o ora de sperieturi împletite cu o părticică din istoria neagră olandeză.

Am încercat în câteva rânduri să vă introduc în atmosfera unui oraş extrem de tolerant şi libertin, nefiind deloc deranjant totuşi, din aceste puncte de vedere. Aceasta este doar o primă parte, urmând să revin pentru a dezvolta fiecare etapă care mie mi-a stârnit interesul sau curiozitatea: diamantele, drogurile legale, prostituatele, arta sau bicicliştii. O zi ne-am petrecut-o la Haga, dar acesta va fi subiectul altui post.

Amsterdam este oraşul în care eu m-aş întoarce oricând cu mare drag, l-am pus în topul favoritelor mele, alături de Praga sau Havana.

- Va urma -