În cea mai mare parte a lui, acest blog este un pamflet. Vei citi aici despre experienţe personale, întâmplări mai mult sau mai puţin amuzante, depinde de unghiul din care sunt privite. Orice gânduri te-au purtat aici, fii binevenit, cititorule!
Eu am iubit avioanele şi-atât. Le-am iubit timid, de la distanţă. Îndrăzneam să mă apropii de ele, când dormeau, cuminţi, pe pistele lor sau în hangare. Le mângâiam »
Read MoreCândva am cunoscut un domn, Gregoir îi spuneam. Era tatăl unui prieten, pe care îl luasem sub vasta mea aripă protectoare, pe vremea când eu eram în facultate, iar »
Read MoreParcul Național Buila-Vânturarița – poza facuta de pe dealul Capela din Ramnicu Valcea Foto: Marius Miron Semnez condica la Carmen! Happy WW!
Read More“Cântecul vrea să fie lumină. În întuneric, cântecul are fire de fosfor şi lună. Lumina nu ştie ce vrea. În marginile ei de opal se-ntâlneşte »
Read MoreDragii mei, toţi cei care mă citiţi, îmi doresc ca primăvara să vă fie împrejurare, mereu! Să fiţi fericiţi… Şi să nu vă fie frică să iubiţi! »
Read MoreMiercurea fără cuvinte Foto: Marius Miron Semnez condica la Carmen! Happy WW!
Read MoreDupă cum mulţi dintre prietenii mei ştiu deja, de la sfârşitul lunii noiembrie 2011, fac parte din Consiliul de Conducere al Asociaţiei Române de Relaţii Publice, »
Read MoreAnul ăsta, marea îndrăgosteală se transformă în marea deszăpezeală. Cum este un subiect de actualitatea, zăpada nu putea ocoli celălalt subiect de importanţă naţională: »
Read MoreToată lumea face mişto de mine că “I am driving like miss Daisy”. Sinceră să fiu, habar nu am ce legătură am eu cu miss Daisy (ca şi cum aş avea pe bancheta din »
Read MoreMersul la birou a devenit o povară. Nu mă luaţi cu „du-te cu transportul în comun”, nu merge aşa simplu! De ce? Pentru că nu lucrez în Bucureşti, uite, d-aia! »
Read More… wow! Ce anormalitate!!!! Bine că avem subiect! Ninge! E viscol, e polei, vine înspăimântătoarea replică a iernii ’54! Fraţilor, e iarnă! Din precarele »
Read MoreAjung acasă. Intru în parcare. La mijlocul parcării îl întorc pe Pedro şi parcurg celaltă jumătate de parcare, vreo 50 de metri, cu spatele. De ce? Pentru că săptămâna »
Read More