Ca în fiecare an, pe 20 iulie aviatorii militari îşi serbează ziua. Aşa cum ştiu ei mai bine. Cu zbor înalt. Se adună de pretutindeni şi de aiurea ca să-şi împărtăşească poveştile şi să vorbească despre ceea ce iubesc ei mai mult.
În 17 iulie au plutit pe cer spre bucuria celor care îi priveau. Piloţi militari şi civili, paraşutişti, acrobaţi s-au adunat pentru un dans nebun în înălţimi. Şi au făcut un spectacol de excepţie. Aşa cum numai ei ştiu să facă.
Dacă în 2006 am sărbătorit 100 de ani de zbor românesc, numărând de la desprinderea lui Traian Vuia de pe sol încoace, 2010 este anul care marchează 100 de ani de la zborul lui Aurel Vlaicu, cu Vlaicu I. Tot acum 100 de ani, Henri Coandă a făcut cunoscut întregii lumi avionul cu reacţie. Aparatul s-a numit Coandă 1910. Au fost momentele de început ale cuceririi cerului. Şi acum, după un veac, acelaşi dor şi dragoste de zbor se citeşte în ochii fiecăruia care a gustat desprinderea de sol.
La tot mulţi ani şi cer senin să aveţi zburătorilor!
„Zborul, această rupere lentă de o stare veche de mii de ani şi învăţată de omenire în mai puţin de un secol, pare a nu fi o profesie. Nu este o meserie în accepţia generală a cuvântului. Nu are nimic din toate meseriile pământului. Pentru că este cerească. (… ) Rulez către intrarea la pistă. Nimic nu pare schimbat. Cu dunga albă sub roata de bot, cu ochii la panta de aterizare, cu gândul cald la această urcare în cerul păsărilor, raportez şi aliniez avionul pentru decolare…(…) Evoluţia continuă. Răsturnare, looping, immelman. Survolam pista în două viraje dintr-o bucată – simulare dulceagă de aterizare ratată – şi după doar 12 minute, aşteptate ca pe o comoară şi trecute ca un fulger, puneam roţile pe betonul câmpiei de la malul Dunării. (…) Un zbor. Un avion. Oameni… Frântura de viaţă sub geana de aripă lângă miezul profesiei în care mereu am considerat că am fost un norocos: pentru că trăiesc între oameni buni. De-o măsură cu toţi ceilalţi care mi-au călăuzit drumul în această cerească profesie.” Dumitru „Foozie” Berbunschi. Pilot militar (n. 1962 – m. 2009).
Cei care devorează romane de acest gen şi care sunt binecuvântaţi şi cu oarece talent la scris au acum ocazia de a-şi încerca şansele la concursul iniţiat de Romanian Crime Writers Club şi Crime Scene Publishing.
Daca vreţi să aflaţi mai multe detalii despre ce, cum şi până când, vizitaţi blogul prietenei mele Oana Stoica Mujea.
Acum este momentul vostru. Dacă v-aţi visat vreodată Chandler, Doyle ori Simenon nu mai staţi pe gânduri şi apucaţi-vă de scris! Atât pentru faimă, cât şi pentru distracţie.
Suntem buni, ştim fotbal, dar numai la noi în ţară. Aici suntem în siguranţă şi dacă e nevoie ne pricepem la comentat sau caftit suporterii echipei adverse.
Ne descurcăm orice s-ar întâmpla. Dacă plouă, vine elicopterul şi usucă gazonul, căci dacă-i meci, meci să fie!
În plus, la noi acasă pe dulci plaiuri mioritice, ne permitem să stingem nocturna dacă nu ne convine scorul. Oricum nu prea ştim cum s-a terminat meciul, însă scorul cred că a fost convenabil, întrucât elicopterul militar nu a folosit muniţia din dotare. Nici nu avea cum, pentru că e o IAR 330 Puma şi nu SOCAT.
Mulţi dintre noi îl ştim pe Jimmy Jump de la episodul Eurovision 2010. Ei bine dragii mei, acest Jimmy Jump este un client cu state vechi al competiţiilor de orice natură sportivă. Intră pe scenă la meciuri de rugby, fotbal şi tenis sau chiar polo în apă. La cel din urmă a sărit direct în piscină, iar în timpul unui meci un astfel de lucru poate fi deranjant. Însă pe Jimmy nimic nu-l poate opri. Se pupă cu jucătorii, îi aleargă, mai stă de vorbă cu ei până în momentul în care este reperat (şi alergat) de gărzi.
A fost de nenumărate ori amendat, luat pe sus şi aruncat în afara terenurilor. Are chiar şi o pagina dedicată pe Wikipedia. Cel mai mare suporter deja are la rândul său nenumăraţi fani printre care evident, mă număr şi eu.
Spaniolul de 36 de ani a fost fugărit şi placat de către oficiali duminică seară, înaintea finalei Cupei Mondiale din Africa de Sud, în timp ce alerga ca disperatul pe stadion şi încerca să îmbrace trofeul disputat de spanioli şi olandezi, cu o căciuliţă roşie. L-au tăvălit pe teren, i-au smuls până şi căciuliţa din cap, a fost acuzat că a încercat să fure trofeul. În final a scăpat doar cu o amendă de 200 de euro.
Cine spune că jocurile sunt doar pentru copii, habar nu are despre ce vorbeşte. Cred că v-aţi dat seama că vorbesc despre jocurile pe calculator.
Câţi oare am rezistat tentaţiei de a juca de exemplu Zuma? Eu una, am rupt calculatorul în două nopţi de-a rândul. Şi sunt sigură că fiecare dintre voi are câte o mică scăpare pe undeva, un joc secret pe care-l joacă din când în când. Nu vă gândiţi la prostii!
Acum însă, este moda jocurilor online, indiferent că sunt pe reţele sociale sau pe site-uri dedicate de jocuri.
Eu cred că, dacă se păstrează o măsură şi nu o luăm razna (aşa cum începusem eu cu Farmville), jocurile sunt foarte deconectante şi pot fi o activitate plăcută. Enjoy!
Recent Comments