Îmi povestea deunăzi Helen că a fost la Mall Vitan la cumpărături. S-a perindat ea împreună cu o prietenă pe la felurite puncte de atracţie, iar plasele se înmulţeau pe magazin ce trecea…totul era minunat. Era linişte.
La un anumit moment dat, într-o cabină de probă, aude ceva zbârnâind de jos. Se uită şi vede ceva lucios şi drăguţ care vibra de mama focului. Face consiliu cu prietena ei în cabină şi trag concluzia că este un iPhone. Bun aşa! Zâmbete largi pe faţă, mai ales ca telefonul Helenei era un model mai bătrâior. Acum, în sufletul ei se ducea o aprigă luptă între a păstra mobilul şi a-l returna posesorului de drept. Îl bagă în geantă, iese din magazin, se sfătuieşte cu prietena ei, se uită la mobilul ei cu trei generaţii mai vechi. Ce să facă? Îl sună pe fratele ei, îl întreabă cum să procedeze. El îi răspunde să mai stea un pic în magazin, poate vine cel care l-a pierdut. Helen însă plecase din magazin, cu iPhone-ul zbârnâind în geantă. Fratele Elenei când aude că a plecat, îi spune: „Mergi cu Dumnezeu atunci!”. Se duc fetele la Starbucks, servesc ele o cafeluţă. Într-un final, Helen, roasă de mustrări şi exasperată de sunetul aparatului din poşetă, răspunde unei voci feminine.
Da.
Tu mi-ai găsit aifonu’?
Pai da, era în cabină…
Şi nu mi-l aduci?
Vino să îl iei. La Starbucks.
Bine.
În cinci minute apare o piţipoancă blondă, rasa Mall, cu „pedigriu”. O identifică pe Helen.
Ăsta e telefonul meu?
Da.
Îl ia şi pleacă. Helen rămâne mască. Nu a primit nici măcar o privire recunoscătoare…Şi-a băut cafeaua în linişte, apoi a plecat acasă. Frustrată. Şi m-a rugat pe mine, să fac publică urarea ei către pitoreasca piţipoanca în cauză: „M*** paraşuto!!!”
Din perspectivă etică (că tot mă lovesc de filosofie în ultima vreme), subiectul ar putea fi tratat din două direcţii: deontologică şi utilitaristă. Deontologic, corect era ca Helen să dea mobilul înapoi fără a sta pe gânduri. Actele reglate de o etică deontologică, implică acţiunea „din datorie”. Trebuie acţionat de fiecare dată ca şi când acţiunile tale să poată deveni „legi universale”. Astfel trebuie făcut ceea ce este corect, fără a aştepta nicio recompensă.
Etica utilitarista ia în considerare cantitatea de fericire pe care o poate aduce o acţiune. Orice faptă este evaluată prin prisma cantităţii de fericire pe care o poate aduce, legitimând-o sau recuzând-o din perspectivă etică. Întâmplarea de la Mall putea avea două scenarii de dezvoltare. Primul, în care Helen înapoiază mobilul şi este nemulţumită de mitocănia piţipoancei, piţipoanca nefiind câtuşi de puţin încântată de recuperarea costisitorului telefon. Al doilea scenariu, Helen păstrează telefonul, se bucură de acest „cadou neaşteptat”, iar piţipoanca nu resimte aproape deloc pierderea iPhone-ului. Evaluând cantitatea de fericire şi nefericire din cele două scenarii, vom concluziona că în situaţia în care Helen nu înapoiază obiectul, cantitatea de fericire însumată a celor două fete implicate în poveste este mai mare. Helen ar fi fost foarte fericită să păstreze mobilul, iar piţipoanca ar fi fost un pic nemulţumită de ziua pe care a avut-o. Utilitarist şi retrospectiv analizând faptele, Helen nu ar fi trebuit să dea telefonul înapoi. Câteodată, având instrumentele teoretice necesare putem gândi din perspectivă etică diferit acţiunile noastre, ajungând la concluzii, perfect întemeiate din punctul de vedere al raţionamentului, concluzii în scandaloasă contradicţie cu simţul moral comun.
Concluzie: etica nu se întinde doar până în graniţele moralei comune, iar piţipoancele ar trebui interzise prin lege în România.
Tags: iPhone, mall, piţipoancă
September 30th, 2008 at 8:50 am
Pai de ce sa se complice pitipoanca cand facea rost de inca unul dupa inca o noapte
Asta imi aduce aminte de o intamplare din studentie cu multi ani inainte cand, in regie , o blondina a carei masina fusese lovita de un student amarat, a iesit nervoasa din Bemeveul ei si a urlat la respectivul…”Ba …de-ai sti cate p… am supt eu pentru masina asta”…
Asa ca ele vor fi intotdeauna printre noi asemeni gandacilor care vor rezista unui atac nuclear
September 30th, 2008 at 2:23 pm
A facut un lucru corect. Putini oameni mai fac lucrul asta. Majoritatea ar fi luat iphone-ul si numai ganduri “bune” pitzipoancei… Acum, sa nu ne gandim ce-i in capul unei pitzipoance pe care nu o uimeste nimic. Si probabil va ganditi cum traiesc asfel de persoane…ei bine…va este greu sa credeti, dar le e mult mai bine decat celor care inca mai au corectitudine in ei….
October 1st, 2008 at 7:35 pm
Femeile!
Daca era un barbat, facea din iPhone p [url=http://blog.makezine.com/archive/2008/09/iphone_accidentally_dropp.html?CMP=OTC-0D6B48984890]momeala pentru peşti[/url].
October 1st, 2008 at 7:35 pm
http://blog.makezine.com/archive/2008/09/iphone_accidentally_dropp.html?CMP=OTC-0D6B48984890
October 7th, 2008 at 8:22 am
Helen e fericita in sufletelul ei ca l-a inapoiat! asta e parerea mea, nu putea sa il pastreze cu gandurile senine. Daca nu aparea pitzi in peisaj, moralitatea nu i-ar fi dat pace. Deci a facut bine ca l-a inapoiat.
Cat priveste “pitzi” sunt de acord ca trebuie exterminate, insa tot camrazi din rasa mea le sustin…Deci intai incepem cu “posesorii de cont” horny.
BTW: mie mi-a disparut bicicleta, a doua zi dupa ce am revenit dintr-o excursie printre oameni civilizati, departe-departe de tarisoara noastra.
October 7th, 2008 at 9:39 am
da, chiar azi vorbeam cu ea şi mi-a zis ca dacă mai gaseşte vreun iPhone, îl păstrează, cu toate ca mai mult ca sigur, pierzătorul e un om de treabă.
aaa, şi tot Helen, acum vreo săptămână a fost prădată în autobuz, a rămas fără portofel, acte, carduri. asta e. o sa ne mai ia vreo 80 de ani până ne mai civilizăm şi noi.
October 11th, 2008 at 9:23 am
Si probabil nu va pastra un iPhone, daca va mai gasi unul. Pentru ca probabil (coincidenta ar fi prea mare) nu l-ar mai gasi intr-o cabina de proba in mall. Poate il gaseste intr-o cafenea in care vin oameni seriosi. Atunci ca va avea mustrari de constiinta pentru ca va sti ca nu este al unei pitipoance
Hmm….si eu as fi raspuns pitipoancei la tel dar…ceream o plata suplimentara ca ii inapoiez gadget-ul. La naiba, imagineaza-ti ce de numere de tel importante avea in el?!!?!! gen: doru, alin, andrei, conel……..
October 11th, 2008 at 3:13 pm
mda, sau poate le avea cu nume de cod: instalatoru’, iubi, merţanu’, angel etc…piţi era pont.
October 17th, 2008 at 6:12 pm
@eddy – comentariul tău a stat până azi în spam. nu ştiu de ce. l-am descoperit întâmplător…
legat de blondina în bmw, s-au făcut şi bancuri pe seama ei…
October 22nd, 2008 at 6:00 pm
Teoria ta ar fi valabila intru totul daca tipa ar fi stiut cui apartine iphone-ul. Nu poti trage concluzia ca orice posesor de iphone e plin de bani si nu va suferi prea mult pt pierderea sa. Mobilul e un obiect personal si importanta sa nu sta doar in valoare pe care acesta o are in bani…
cheers
October 22nd, 2008 at 6:56 pm
nu am tras această concluzie, respectiv ca e obligatoriu ca un posesor de iPhone e plin de bani. concluzia trasă de mine este că fufiţa care a pierut gadgetul este o needucată.
şi da, ştiu de asemenea că mobilul este valoros, prin prisma informaţiei care se află în el.