Una peste alta, am răzbit la hotel, care, trebuie să mărturisesc, este foarte frumos!!! Evident că nu mai era niciun loc liber în parcare şi nu m-a lăsat inima să-l parchez pe Pedro prin curbele de pe Transfăgărăşan, aşa că, am blocat o maşină de teren şi am lăsat numărul de mobil în geam. Ţaca, ţaca, fugi cu Luly şi bagaje în cameră, inivaţii deja erau în lobby, ne-am strecurat şi dă-i cu duşul, îmbrăcat şi alte alea.

Evident că după ce am ieşit din duş, îmi sună telefonul. Mă ia unul în engleză şi mă anunţă că l-am blocat. De parcă eu nu ştiam…. Îl întreb dacă vrea să plece, iar el mă roagă să cobor. Pana mea!!! Eram în chiloţi şi cu părul ud!!! Dar na, dacă vrea omul să plece, poate sta Pedro în calea fericirii lui? Mă îmbrac, plec în şlapi, alerg umedă şi despletită până jos, ca să mă anunţe neamţul în cauză, care mă sunase, că el nu pleacă până a doua zi la ora 9 dimineaţa. Păi si ce pana mea m-ai scos, bre, din casă???? Ca să te anunţ că plec mâine la 9, pentru ca am un avion de prins, la Otopeni. Îmi venea să-l omor. Nu ajung bine în cameră, că iar mă sună disperatul:

- I have a proposal for you!

- Yessss…. (Ce măciuca mea mai vrei?)

- Aş vrea să inversăm locurile, ca să nu cumva să nu te scoli de dimineaţă şi să rămân blocat.

- Fratele meu, lasă-mă să termin de îmbrăcat, fardat, coafat, făcut unghiile şi vin şi inversăm ce vrei tu….

- Ok.

Cred că nu m-a înţeles bine ori dedulcindu-se la prea mult vin sec, a uitat ce am discutat, pentru că m-a mai sunat în următoarea jumătate de oră de trei ori. Într-un final, cobor plină de draci şi mut maşina.

- Na, pune-te în locul meu, că m-ai înnebunit!

Nu vă zic ce slalom am făcut printre toate maşinile parcate anapoda în parcare. Până la urmă, neamţul a ales să-şi parcheze maşina pe munte, ca să fie nebunul sigur că nu îl blochează nimeni. Luly a avut geniala idee să-l sunăm pe la 6 dimineaţa şi să-l anunţăm că l-a blocat un tir, dar eram prea ostenite ca să ne trezim şi să îi facem duma.

Una peste alta, nunta a fost foarte mişto, nu vă mai zic că am nimerit exact la masa cu neamţul… Îmi venea să-l omor.

Pe la 10 dimineaţa, Luly nu avea somn şi a început să fâşâie prin cameră. A căzut cerul peste mine. A avut decenţa să plece şi să bea o cafea şi să se întoarcă pe la 11. Când m-a trezit de tot. Iar dacă nu o făcea ea, o făceau cei doi menestrei, care nu au dormit toată noaptea şi pe la 11 dimineaţa, cu mult alcool la bord, s-au apucat să strige din pădure, sub balcon: Aaaaamaaaliaaaaa! Am ieşit pe balcon. Băieţii erau cu cervesa de dimineaţă.

- Ce faceţi, măi, flăcăi?

- O strigăm pe Amalia.

- Păi da, este evident. Dar o şi înţeleg dacă nu vine.

- Păi, a venit şi ne-a arătat că ne taie gâtul dacă mai strigăm…

- Oare, de ce nu mă miră?

Cu greu am coborât şi eu, târâtă fiind de neobosita Luly şi băgarăm câte o ciorbă de potroace, care ne-a prins tare bine, în ciuda faptului că nu am “servit” băuturi alcoolice în exces în noaptea precedentă… Cu ocazia asta, am cunoscut-o şi pe Amalia. Apoi, împreună cu ea, am plănuit să le-o coacem matinalilor cântăreţi. Unul dintre ei adormise în parcare, în maşină. Din fericire, pentru noi, maşina era deschisă, aşa că am “largat” portiera din faţă şi am început să urlăm: Aaaaaadiiiiii! V-aţi prins! Adi este prietenul Amaliei. Iar Amalia s-a simţit răzbunată. Adi a reacţionat decent, cu toate că a vut tupeul să spună că noi nu suntem cele normale. Hahahaha!

Cam atât, pe scurt, de la nuntă. Ah, am uitat! Ghiciţi cine mi-a dat sms ieri de dimineaţa, de la aeroport?

Foto: Dan Nacu

Semnez condica la Carmen!

Happy WW!

Foto: Marius Miron

Semnez condica la Carmen!

Happy WW!

Foto: Marius Miron

Semnez condica la Carmen!

Happy WW!

De aproape o lună de zile găzduiesc un porc de pisică: Missy. Missy este o doamnă. Chiar şi atunci când sparge vaze sau gheruieşte diverse chestiuni prin casă, gen covoare, fotolii… La început, ne-am ignorat, vreo 20 de minute. Apoi, a început să încerce să se împrietenească cu mine, uşor, aristocratic, de parcă îmi făcea o mare favoare. Eu am acceptat cu nobleţe gesturile ei şi i le-am întors. Missy are 10 ani. Şi va mai sta o vreme la mine. Am iubit-o de când am văzut-o prima oara, acasă la ea. Şi ea cred că a avut ceva sentimente pentru mine.

În prima noapte a dormit ascunsă. Nu am nicio pregătire în psihologia felina, aşa că am fost luată prin surprindere. Dimineaţa am căutat-o de mi-a venit rău. A doua noapte, a venit, pe şestache, în pat şi a mirosit pe acolo. Apoi a plecat. Am lăsat-o. În a treia noapte am găsit-o dormind pe locul meu. Nu am putut să o mai dezlipesc de acolo. Este locul ei acum, atât cât va sta cu mine. A trebuit să îmi întorc eu viaţa în aşa fel încât să o fac să se simtă bine. Căci mă iubeşte. Atât cât poate iubi o pisică.

Missy are comportament de câine. Mă urmăreşte prin casă, mă miaună de nu mai poate. A învăţat din a patra noapte ora la care mă scol şi înainte să sune ceasul, îi simt mustăţile pe faţă. Când vede că deschid ochii, îmi dă cu laba pe umăr, semn ca să mă întorc pe spate. Se suie şi începe să mă frământe, de zici că întreaga ei viaţă depinde de asta. Mă pândeşte precum violatorul din Carpaţi. Mă miaună dacă nu o las să se caţere pe mine. Am povestit cum într-o dimineaţă a dispărut de tot. Am căutat-o o oră. Am oprit maşina de spălat, crezând că e acolo, înecată. M-am speriat de moarte. Am găsit-o dormind liniştită şi am vrut să o asasinez eu.

Missy îmi face viaţa mai frumoasă şi mai liniştită. Chiar dacă nu mă întâmpină la uşă, mă duc eu după ea, o trezesc, e în pat, se ridică leneş, îmi miaună ceva şi începe să se frece de mine. Apoi mă urmăreşte prin casă. Aproape mereu…

Pentru o vreme, Missy e a mea… Şi o iubesc din ce în ce mai mult…

Foto: Marius Miron

Semnez condica la Carmen!

Happy WW!

“I wish a falling star could fall forever
And sparkle through the clouds and stormy weather
And in the darkness of the night
The star would shine a glimmering light
And hover above our love…”

mmm