mi se spunea…Alias

Mulţumită furnizorului de apă caldă sau administraţiei blocului, încă nu am aflat cui exact trebuie să-i fiu recunoscătoare, mă întorc uşor, uşor la rădăcinile civilizaţiei rasei umane. Astfel, trebuie să găsesc soluţii ingenioase de a face duş… la sticlă. Cum altfel?

Încă stau şi mă minunez, cum în România anului 2009 spre final, moment în care n-ar trebui să existe astfel de probleme la ţară, eu mă confrunt cu asemenea aberaţii fix în mijloc de capitală europeană… Dar e bine, nu trebuie să uităm de unde am plecat şi trebuie aflăm pe propria piele prin ce au trecut strămoşii noştri.

Aştept cu interes momentul în care ni se va opri apa de tot şi o vom lua agale cu prosopelul pe umăr spre lacul Herăstrău pentru duşul matinal.

-         Bună vecine! Încotro?

-         Eh, până aici în Cişmigiu, am auzit că au dat în folosinţă o fântână arteziană nouă. Alea de la Casa Poporului nu-mi mai plac şi în plus în ultima vreme e cam aglomerat.

-         Ah, merci mult de pont! Hai, să ai o băiţă plăcută şi lipsită de evenimente.

-         Da, mulţumesc, ieri am avut ceva de furcă cu Poliţia. Au pus semne cu „Scăldatul interzis” la fântână la Gara.

-         Of, of, of, nu ne mai dau pace. Hai că fug, trebuie să ajung şi la muncă după aia.

E clar, nu ne mai revenim vreodată…

Iar eu rămân să cânt refrenul cu… Going back to my roots…

Born in Africa – Dr. Alban

Tags: apă caldă, duş, fântână