Pe Bucureştii Noi, pe linia de tramvai, era o tobă (finală) de evacuare ruginită, spartă, într-un cuvânt – nefolositoare, pierdută de cine ştie ce epavă de maşină.
O duduie agilă într-un Yaris argintiu, s-a gandit să şunteze coada de la semafor şi a luat-o pe lângă scuar pe linia de tramvai. Nu a văzut toba în discuţie şi a luat-o între roţi, târând-o pe sub maşină şi traversând-o strada.
Duduia de la volan, impacientată de zgomotul venit de sub autovehiculul ei, opreşte brusc pe dreapta şi coboară. Dă ocol maşinii, se lasă pe vine, vede toba. Se chinuie, bagă mâna şi scoate obiectul buclucaş, se uită cu ciudă la el, deschide portbagajul şi îl aşează frumos înăuntru. Apoi se suie în maşină şi pleacă, în condiţiile în care toba de eşapament cu care este dotată maşina strălucea frumos la locul ei. Îmi închipui acum discuţia ulterioară cu iubitul/soţul/tatăl ei:
- Am piderdut toba, cred că am luat o groapă mai tare şi a căzut.
- ?!?
- Da… Noroc că am gasit-o. Trebuie să fac programare la Toyota ca să mi-o monteze la loc. Cine ştie cât mă costă…
Sau poate domniţa a luat toba pentru a o preda la un depozit de colectare fier vechi, ca un bun cetăţean… Neah… Nu cred! Sunt sigură că acum, daca cel întrebat este la fel de inginer ca şi ea şi nu a oprit-o, poartă discuţii la service, încercând să-i convingă pe ăia să-i pună toba la loc, eventual pe garanţie.
Tags: evacuare, tobă de eşapament, toyota, yaris
September 17th, 2009 at 7:24 am
hă hă hă hă! foarte tare!
September 21st, 2009 at 4:37 pm
Discutie la Toyota Romania. Ea super excitata si nervoasa. El foarte serviabil, mai ales acum cu criza asta.
Ea: Am pierdut toba, facea un zgomot infernal si acum nu mai aud nimic. Poti sa verifici?
El: Desigur doamna… (merg in parcare si el verifica… toba la locul ei)
El: Doamna, toba n-are nimic.
Ea: Sigur ca n-are nimic daca nu e acolo.
El: E acolo.
Ea: (Se apleaca aratindu-si un decolteu destul de bogat cu o bogatie cam trecuta. Tinarul se uita amuzat. Ea se apleaca si mai mult aratindu-si formele trecute de virsta a doua. Ceva celulita straluceste in soare. Tinarul inghite in sec.)
Ea: Care e toba?
El: Asta care e aici (indicind toba).
Ea: Vreau sa vorbesc cu managerul tau. Nu cred ca te pricepi.
El: ???
The End
September 21st, 2009 at 7:37 pm
măi mihai… tu ai fost acolo?
hehehe!!!
October 1st, 2009 at 10:34 am
Am ras de m-am prapadit!!
Si mi-am amintit ca am patit si eu ceva asemanator, odata…. Mergeam prin vestitele transee bucurestene, pe un drum in (re)reparatii, cand deodata poc-zbang iau un colt de sant fix in scut…iar scutul meu, mai destept – pesemne – cedeaza…
M-am uitat in retrovizoare, l-am vazut cum se lungeste obosit pe drum, ma apuca remuscarile…asa ca opresc masina, dau in marsarier, ajung la el si-l pescuiesc.
Asemenea duduii din povestea ta, il iau frumos si il bag in portbagaj.
Tin sa suliniez: asta era al meu!!
Pana in momentul ala totul frumos, iar cand m-am dus la service cu masinuta ii spun victorioasa tipului ca problema se rezolva repede (confirmase si el lipsa scutului) pentru ca “stati linistit, il am la mine in portbagaj”.
Deci nu pot sa-ti spun ce privire mi-a aruncat tipul ala de la service in momentul in care mi-a spus ca m-am agitat degeaba, pentru ca oricum se comanda unul nou… Parca ii auzeam gandurile… “ce proasta e asta…habar nu are…cine i-o fi pus volanul in mana??”.
De atunci am zis ca nu mai pescuiesc (daca o fi sa se mai intample) NIMIC! Sa-mi cada si portiere – nu ma mai intereseaza
.
Te pup!
October 1st, 2009 at 3:47 pm
hehehe, mi-a plăcut Mirela.
Fata… prevăzătoare.