…se numeşte una dintre cele mai noi apariţii din Crime Scene Publishing ( Tritonic şi Flacăra). Am fost astăzi la Bookfest special ca să cumpăr cartea care cuprinde întreaga „viaţa de detectiv” a îndrăgitului personaj al lui George Arion, jurnalistul Andrei Mladin. Am citit până acum doar Atac în bibliotecă, care prezintă o întâmplare în care Andrei, ziarist la Flacăra, pică în mijlocul unei situaţii, din care numai umorul lui desăvârşit împletit cu inteligenţă şi putere de deducţie îl scot viu, dar şi uşor vătămat.

Vă daţi seama că în momentul în care am aflat că George Arion a adunat în Detectiv fără voie tot ceea ce a scris avându-l ca personaj principal pe Andrei, am ignorat cele 35 de grade de afară şi am luat direcţia Romexpo.

Bineînţeles, bunul meu prieten Bogdan Hrib, a pus mâna pe telefon şi mi-a făcut surpriza să mi-l aducă aproape pe George Arion, care mi-a dat cel mai frumos autograf pe care l-am primit până acum, în stilul lui pontos şi bine documentat.

Abia aştept să mă apuc să citesc culegerea de întâmplări ale jurnalistului Mladin care, fire iscoditoare şi pusă pe şotii, nu pregetă să intervină în tot felul de situaţii aparent fără ieşire, neţinând cont de consecinţe în momentul în care i se cere ajutorul sau întâlneşte o femeie frumoasă.

Celor pasionaţi de romane poliţiste le recomand acest autor, poate unul dintre cei mai buni scriitori autohtoni care abordează acest gen.

Primele titluri ale editurii fac parte din colecţia Raftul cu succes. Carţile lansate par la o primă vedere interesante şi te îmbie să le răsfoieşti : Warren Buffett se destăinuie (Janet Lowe), Jack Welch se destăinuie (Janet Lowe), 100 de personalităţi care au definit piaţa (Ken Fisher), Singurele 3 întrebari care contează (Ken Fisher), Pe locuri, fiţi gata, ŢINTIŢI! (Michael Masterson), Trei indicii ale unei slujbe mizerabile (Patrick Lincioni). Lucrările prezintă viziuni, principii, capcane, momente cheie şi decizii care au dus la reuşita celor mai mari afaceri din lume.

Pentru 2009, reprezentanţii editurii şi-au propus traducerea şi editarea a încă opt titluri. Le aşteptăm. Enjoy!

www.injoybooks.ro

Joi mă duc la Cărtureşti, unde prietenii mei de la Tritonic, lansează cartea lui Luis Miguel Rocha, „Ultimul papă” (La muerte del Papa). Ceea ce mă bucură, în afara faptului că-l voi reîntâlni pe Bogdan Hrib (Filiera Grecească, coautor Blestemul Manuscrisului) este că o sa-l cunosc pe Rocha şi cu ocazia asta mă lipesc şi de un autograf. De când cu Bogdan, am ajuns să fiu colecţionară de autografe. De fapt aşa l-am cunoscut pe Bogdan. Mi-a semnat alături de Răzvan Dolea pe Blestemul Manuscrisului.

Revenind la oile noastre, joi îl voi cunoaşte pe autorul cu un an mai mare decât mine, care a reuşit performanţa de a scrie un best-seller. Nu o să vă povestesc despre carte, o să vă las să descoperiţi tainele acestui thriller incitant care sunt sigură că vă va ţine cu sufletul la gură. Recunosc, nici eu nu am citit-o încă. Dar m-am informat asupra subiectului. Deh, am surse. De încredere. Însă joi, după ce voi termina ultimele pagini ale cărţii pe care o citesc acum (da Bogdane, tot din Tritonic, colecţia Crime Scene) mă apuc să desluşesc misterul morţii Papei Ioan Paul I.

Filmul a fost puţin cam lung pentru ceea ce a încercat să exprime. Per ansamblu, nu a existat o poveste legată, au existat numai mici „episoade” de acţiune. Intrigile au fost artificial create, acţiunea a fost diluată. Acelaşi film putea foarte bine făcut în doar o oră şi jumătate. Cred că au fost prea multe personaje bune, rele, bune care s-au transformat în rele. În concluzie, scenariul a fost confuz, fără a urmări o linie clară.

Nu este genul de film care să fi avut linii de dialog remarcabile, care să rămână în memoria oamenilor. Şi aici mă gândesc la replici de genul „Are you talking to me?”, replică celebră a lui de Niro din Taxi Driver.

Filmul are încercări de a pune în discuţie diverse aspecte ale naturii umane, lucru care este palid dus la capăt, mediocru.

Cât despre interpretarea lui Heath Ledger (The Joker), mie mi-a plăcut cel mai mult din tot filmul. A interpretat rolul corect, fără a exagera sau a minimaliza comportamentul unui anormal psihic.

Ceea ce m-a frapat, este că acest film a fost unul foarte serios. Iar Joker a fost foarte trist. Nu a râs, nu a glumit, nu s-a prostit, cum şade bine unui joker.

În rest, ce să mai zic, regia a fost ok, efectele speciale de bun simţ. M-am convins la finalul filmului, că oamenii care au votat pe imdb.com, au făcut-o afectiv, poate pentru Bale, sau poate pentru că Ledger nu mai este printre noi. Eu una, sunt de părere că o notă realistă pentru acest film ar fi undeva între 6,5 şi 7. Rămân cu impresia că este un film fără suflet.

Am văzut filmul. Dezamăgire profundă. Un subiect prost ales, fără nicio profunzime, interpretare lejeră a actorilor, asta a însemnat Hancock. Filmul nu a avut nicio legătură cu acţiunile tipului de personaj interpretat. După părerea mea, nota pe care o merită pe imdb.com, trebuia să fie sub 4. Nu recomand nimănui să vadă acest film. M-am aşteptat ca Hancock să salveze lumea, m-am aşteptat să fie un mesaj pozitiv. Filmul este o adunătură de elemente din Highlander, Superman şi Bad Boys. Nimic spectaculos, nimic de reţinut.

Oare cei care au realizat acest film sunt mulţumiţi de ceea ce le-a ieşit? Sau se fac filme aşteptând să fie încasări, spunând că există o super poveste, interpretată de actori consacraţi. Părerea mea e că aceasta nu reprezintă totul. Iar parte din public, mare cred eu, poate fi dezamăgită.

PS. Lasa că mă duc săptămâna viitoare la Batman. Să vedem ce-o fi…

Cartea este remarcabil scrisă. Subiectul, şi el ar putea fi incitant. Însă ceea ce nu am găsit eu în toată povestea asta interbelică, sunt sentimentele. Nu este decât goliciune sufletească, expusă pragmatic, în pofida întâmplărilor din carte: iubire, crimă, moartea unui copil, boală, adulter, recunoaşterea greşelilor, negarea bătrâneţii. Adică eu am înţeles că este o abordare cu totul nouă şi îndrăzneaţă, în care monologul intrauman este principalul atribut al naraţiunii. Însă complexitatea personajelor ar fi trebuit să debordeze trăiri tumultuoase. Teoretic nu am ce să-i reproşez cărţii, este extrem de bine documentată, subiectul fiind contemporan scriitorului, face trimiteri la obiect, este structurată cum trebuie. Acesta este şi motivul pentru care citeam capitol după capitol, aşteptând să se întâmple ceva. Permanent apăreau noi situaţii, discuţii, gânduri, însă toate erau expuse rece, ca în spatele unui geam. Nu am putut intra în carte, nu am iubit şi nu mi-a displăcut niciun personaj. Sentimentele pe care le am pentru această carte sunt identice cu cele transmise de ea. Zero.

Aş putea-o recomanda numai celor ce pot citi cu detaşare. Stilul este inconfundabil şi foarte uşor de parcurs, logic, legat şi documentat.