mi se spunea…Alias

Recomand persoanelor expuse frecvent la acţiunile melteanului de oraş, să poarte în permanenţă asupră-le, un mini kit pentru intimidarea sau chiar contracararea sus numitului specimen.

În concluzie, este foarte util, în anumite situaţii vital, să aveţi la îndemână, în funcţie de situaţie:

-         un spray cu piper anti urs sau alte animale mari, dacă melteanul devine agresiv şi înceacă să vă aducă diverse vătămări corporale uşoare – îmbrânceli, bobârnace, castane sau hep-uri. Este uşor de folosit, uşor de purtat şi are termen mare de valabilitate. În plus dispune de utilizări multiple. Melteanul va fi puternic afectat, iar dumneavoastră trebuie să aveţi nervii tari pentru a nu vă deranja urletele lui disperate că a orbit (lucru care nu este adevărat, aşa că nu vă lăsaţi copleşit de milă.);

-          un dispozitiv cu şocuri electrice, recomandat numai pentru cazuri de forţă majoră. Aceste situaţii apar în momentul în care melteanul scos din minţi vă va ataca cu intenţii clare de a vă provoca traume fizice grave. Arma neletală cu şocuri îl va imobiliza, leşinându-l, creând un moment prielnic dumneavoastră pentru luarea tălpăşiţei din zona de conflict;

-         un bagaj impresionant de insulte din registrul neacademic, pentru blocarea temporară a melteanului locvace. Acesta, la auzul unor apelative mult mai dure decât cele din repertoriul propriu, se va opri cu înjurătura în gură pentru a încerca procesarea în creierul lui minuscul şi neproductiv a informaţiei primite. Dacă insistă să vă ofenseze, continuaţi tratamentul până când veţi anihila personajul cu care sunteţi în dialog;

-         la piece de resistence – un dildo din cauciuc foarte flexibil, cam de 40 de centimentri lungime, de preferintă siclam sau mov electric. Acest obiect este foarte util atunci când aveţi o altercaţie în trafic. Dildo-ul va putea fi folosit atât în maşină, înlocuind lejer semnul cu degetul mijlociu ridicat, este suficient să-l bălăngăniţi pe geamul maşinii în direcţia oponentului, cât şi în afara maşinii, pe post de baston de cauciuc. În ambele situaţii, efectul este cel scontat. Singurul dezavantaj al acestui obiect este că nu poate fi purtat ca pieton, din cauza dimensiunilor;

-         un mic pulverizator (este bună şi o seringă) în care se găseşte ulei alimentar sau un ruj expirat. Câteva picături sau dungi de ruj vor avea un efect cumplit asupra parbrizului maşinii melteanului care a parcat ori pe tot trotuarul, ori în faţa porţii unui garaj, ori pe trecerea de pietoni, ori în alte locuri în care parcarea este interzisă proştilor, adică nouă, dar permisă şmecherilor, adică meltenilor. Degeaba va toca el mărunt din buze, cu pumnii ridicaţi către cer, jurând vendetta veşnică, în timp ce se va căzni să degreseze geamul. Dumneavoastră trebuie să staţi la 10 metri distanţă, prefăcându-vă că aşteptaţi pe cineva, savurând momentul.

Atât pentru moment, vă aştept cu sugestii pentru îmbunătăţirea kit-ului şi evident cu impresii după folosirea lui, cine a făcut-o.

Later Edit:

Pentru avansaţi, sugerez luarea unor cursuri intensive de proiectare a secreţiilor salivare cât mai punctual şi pe distanţe cât mai mari. Frustrarea de la volan poate fi exhibată cu un tir salivar asupra diverselor suprafeţe vitrate ale autoturismului melteanului nesimţit din trafic. Atenţie, unii melteni sunt campioni la scuipat la punct fix, aşa încât, confruntarea poate fi una dură. Trebuie să fiţi pregătit pentru orice.

Dacă sunteţi pieton şi dispuneţi de kit-ul descris mai sus, aveţi cel puţin 1.80 şi 90 de kilograme, puteţi scuipa fără grijă melteanul pieton care s-a suit pe dumneavoastră, şi-a suflat mucii direct pe trotuar sau a aruncat ambalajul de la ţigări pe lângă coşul de gunoi.

M-au trezit acordurile unei bormaşini cu percuţie. Nu ar fi nimic ieşit din comun dacă nu ar fi fost sâmbătă şi ora 8.30 în dimineaţă! În urma acestei acţiuni am putut trage concluzia că vecinii mei sărbătoresc ziua de 1 mai prin muncă.

Este ora 11 fară 20 de minute, bormaşinile au încetat. Oare de ce nu s-au apucat mai târziu de găurit? Sau poate se grăbesc să plece totuşi undeva, la un grătar? Că vorba aceea, cine se scoală de dimineată, departe ajunge.

La sala de sport la care mă duc eu, sunt parcate la intrarea din spate, intrare de altfel sordidă, printre tomberoane, sticle de bere şi alte vestigii lăsate în urmă de bucureşteni, autovehicule precum Q7, Porsche Panamera Turbo sau Corvette. Singura raţiune pentru care eu mă duc la această sala este faptul că este la un minut  jumătate de la ieşirea din bloc.

Am zis că mă duc? Ei bine, mă duceam. Motivul? Cei care gestionează afacerea (pentru că am ajuns la concluzia că este o mare afacere) au hotărât sa scumpească abonamentul. Cu vreo 60 de lei pe lună. Lucru care mi s-a părut total deplasat în condiţiile în care nu oferă absolut nimic în plus. Nu s-a imbunătăţit nimic, nu au schimbat aparatele, prosoapele sau mocheta. Pur şi simplu au hotărât că 70 de euro abonamentul (în România preţurile sunt în euro, chiar dacă la baza acelei afaceri nu stau tranzacţii europene… este prea ieftin, aşa ca au mai adăugat. Ca să fie siguri.

Stau şi acum, când scriu, minunându-mă. Este clar, nu mă pot adapta anormalităţii care mă înconjoară. Dar în acelaşi timp mă bucur că locuiesc în această ţară. Pentru că mult mai mare cred că îmi va fi bucuria dacă voi fugi vreodată din ea.

Vă las acum, mă duc sa fac o „cercetare de piaţă” în vederea achiziţionării unui aparat multifuncţional de fitness.

Mă scot din minţi îmbecilii care blochează intersecţiile. Este absolut admirabil calmul de care dau dovadă în momentul în care îşi dau seama că au încurcat tot traficul. Claxoanele celor înţepeniţi urlă, iar imbecilii în culpă se uită fix în faţă prin parbriz, de parcă nimic nu s-a întâmplat. „Cum? Se aude ceva, vreun claxon? Oare ce s-a întâmplat?” – cam asta se poate citi pe faţa imbecilului. Bunul simţ de a-şi cere scuze lipseşte. Nu sunt o persoană răzbunătoare, niciodată nu am fost. Însă mi-aş dori ca fiecare imbecil care a blocat vreodată o intersecţie să primească exact ceea ce merită. Sper să existe acea justiţie imanentă care să le plătească cu aceeaşi monedă. Şi mai sper să tragă nişte învăţăminte din acest lucru, pentru a nu mai bloca altă dată intersecţia.

Întâi am crezut că este un rus care vorbeşte prost engleză. Apoi am aflat că este reprezentantul României la un concurs de frumuseţe masculină. Şi am înţeles de ce vorbeşte prost engleză… M-a pierdut la final, înainte de “I lăv iu”, a tras un “I like to do well everything well, to the be the best”. Am scris direct în engleză pentru că nu am ştiut cum să traduc/adaptez corect ultima parte. Bine că are şapcă şi fular Burberry… El, şmecher. Noi, invidioşi.

Îl cheamă Voicu “Ricky” Pânzar şi va reprezenta România la Mister World 2010. Sper doar să nu îi pună ăia întrebări în direct, iar dacă o fac, măcar să aibă prezenţa de spirit să strige înainte de a răspunde “Ai riprizent Bălgheria, or Raşia and mi iz biutiful” şi astfel noi, românii rămaşi în ţară, să scăpăm cu obrazul nepătat. Altfel cred oamenii aia din străinătate că toţi românii suntem la fel. Ceea ce nu este departe de adevăr.

Dar să nu mai lungesc vorba, enjoy! Genial!!!!!

PS: mai zice el ceva acolo de ” I like motosicli and reiging dă carts”. M-am vorba aia pe mine de ras!  Păi cum să mai vreau eu să plec din România? Aş fi lipsită de toate aceste… chestii. Şi ar fi păcat.