Şi eu fac sport şi eu alerg şi eu mă plimb. Tot pe Kiseleff. Seara, pe trotuar. Iar dacă mă plictisesc de acelaşi traseu la fiecare câteva zile, o iau uşurel, tot pe zona destinată pietonilor, spre Bulevardul Aviatorilor sau chiar prin Herăstrău, Delavrancea sau parcul care poartă numele generalului după care a fost botezat bulevardul. Şi traficul nu mă deranjează. Niciodată. Faptul că închidem Kisefeff-ul nu cred că ajută la diminuarea poluării. Însă contribuie la deranjul meu şi al altor şoferi care folosesc în mod curent această şosea.

Staţi! Nu săriţi să daţi cu piatra! Ştiu ce o să gândească unii oameni care vor citi acest post: „Ia uite-o şi p-asta, se întâmplă lucruri frumoase, ca şi în alte ţări civilizate şi ea se apucă să cârcotească”. Departe de mine acest gând! Însă nu cred că traficul de pe Bulevardul Kiseleff îi împiedică pe români să facă sport.

În plus, am observat că la „gogoaşă” pe marele bulevard, se muncea din greu la montarea umbreluţelor şi măsuţelor pentru amenajarea unei terase aflate sub egida unui cunoscut producător de bere. Că doar se ştie bice că alcoolul şi sportul se au ca fraţii. Iar dacă încing băieţii şi un mic, s-a dus naibii tot efortul depus. Sau poate se organizează o competiţie specială de „halbere”.

Nu, nu sunt ironică în mod gratuit. Mi-aş dori să facem mai mult sport. Mi-aş dori să avem educaţia necesară să înţelegem beneficiile pe care acesta ni le aduce. Însă nu-mi doresc să o facem doar de dragul de a avea unde să mai socializăm pe nervii şoferilor. Şi apoi să ne simţim împăcaţi că ne ocupăm de mintea şi de trupul din dotare.

Haideţi bucureştenii mei să facem sport! Să luăm parcurile cu asalt, să desenăm cu creta pe asfalt terenuri de tenis şi să cerem primăriei să monteze cu titlu permanent, tot acolo, mese de ping pong şi coşuri de baschet. Nu credeţi că e mai firesc aşa? Şi în loc să facem sport pe şosea sub patronatul primăriei, mai bine acesta nu ar mai da autorizaţii de construcţie pe mici porţiuni cu iarbă şi trei copăcei, uitate de capitalismul imobiliar sălbatic.

A face sport pe o limbă de asfalt este parte a ciclului absurdul românesc. Cultura omului pentru sport nu se face închizând bulevardul două zile pe săptămână.

Voi ce părere aveţi?

Am fost la plimbare azi la mall. Nimic deosebit în asta, însă v-am spus eu, dacă aş ieşi în fiecare seară din casă, aş avea mereu subiecte de scris pe blog, spre deliciul vostru (sper).

Cum pofteam la fast food chinezesc, ne-am luat de mâncare şi ne-am aşezat în zona special amenajată pentru această îndeletnicire. La un anumit moment dat am fost înconjuraţi de o mare gaşcă. Cred că sărbătoreau ceva… Ideea e ca au modificat structura meselor din food court ca să încingă petrecerea. Haoleu! Eu şi Alex ne-am simţit ca-n celebrul film al lui Emil Loteanu (mânca-v-aş). Mai lipsea Svetlana Toma şi tabloul era complet. Dar n-a fost panică. Totul a decurs în limitele acceptate de către societate.

După o masă îndestulătoare, ne-am mutat la Starbucks. În faţa noastră două doamne. Una dintre ele ingenuă, cere: „Un suc de fresh vă rog”. Cred că tipul de la tejghea era obişnuit cu tot felul de doleanţe care mai de care mai dubioase şi fără sens, dovada fiind lipsa de reacţie şi automatismul de a turna un suc fresh, proaspăt, răcoritor şi natural.

Ieşirile noastre în oraş ar fi  ar fi mai sărace fără acest tip de momente inedite şi de multe ori irepetabile. Aici o ceată de fuste înflorate, dincolo exprimări amuzante cu iz de pleonasm.

-         Bookfest, la Romexpo (www.bookfest.ro). Cărţi pentru orice gust, orice buzunar, orice vreţi voi. Pe mine mă găsiţi la standul Tritonic. Sau pe terasa cu Oana Stoica Mujea, Bogdan Hrib şi alţi oameni minunaţi.

-         Streetball, în Politehnică (www.3on3.ro). Concurs de basket 3 la 3 la un panou. Toată ziua vor fi meciuri. Merită văzut

Decor şi personaje

Ora zece dimineaţa, linişte, B-dul Bucureştii Noi.

Ea, o doamnă la cincizeci şi ceva de ani, stătea în aşteptare pe trotuar, cu plasele pline de cumpărături lângă ea.

El, un domn cam de aceeaşi vârstă, urina calm pe gardul de la Penny Market.

Eu, împreună cu colegul Octavian, mergeam să cumpărăm ceva de mâncare.

Scena I

Mă opresc şi mă uit lung la domnul cu treaba nasoală:

Eu: „E frumos ce aţi făcut?”

El, puţin dezorientat de faptul că o femeie se ia de el : „Şi ce voiai să fac? Să mă piş pe mine?”

Eu, cu tupeu ştiindu-l pe Octavian lângă mine: „Da.”

Scena II

El îşi ia plasele şi pleacă. Ea plecase înainte cu obrajii purpurii.

Eu, în urma lui: „Sunteţi un nesimţit.”

Final de piesă şi concluziile autorului

Nu mă mai miră că oraşul miroase a urină, atât timp cât orice om pe care îl trece treaba mică se dezlănţuie liber şi nestingherit. Ca multe alte probleme nerezolvate, lipsa toaletelor ecologice în oras constituie o problemă. Normal, cine plăteşte pentru ele? Însă alte comunităţi şi-au rezolvat această problemă. Nu ştiu dacă olandezii sunt foarte pişăcioşi, însă atât în Haga cât şi în Amsterdam am văzut un anumit tip de pisoare foarte interesante, după cum puteţi vedea şi în poză. Oare de ei pot avea şi noi nu?

Oricum, indiferent că avem astfel de dispozitive sau nu pe străzi, nici nu mi se pare normal să joc şotronul pe trotuar printre urmele de pipi…

Sursa foto: www.pozeolanda.ro

În concluzie, este foarte util, în anumite situaţii vital, să aveţi la îndemână, în funcţie de situaţie:

-         un spray cu piper anti urs sau alte animale mari, dacă melteanul devine agresiv şi înceacă să vă aducă diverse vătămări corporale uşoare – îmbrânceli, bobârnace, castane sau hep-uri. Este uşor de folosit, uşor de purtat şi are termen mare de valabilitate. În plus dispune de utilizări multiple. Melteanul va fi puternic afectat, iar dumneavoastră trebuie să aveţi nervii tari pentru a nu vă deranja urletele lui disperate că a orbit (lucru care nu este adevărat, aşa că nu vă lăsaţi copleşit de milă.);

-          un dispozitiv cu şocuri electrice, recomandat numai pentru cazuri de forţă majoră. Aceste situaţii apar în momentul în care melteanul scos din minţi vă va ataca cu intenţii clare de a vă provoca traume fizice grave. Arma neletală cu şocuri îl va imobiliza, leşinându-l, creând un moment prielnic dumneavoastră pentru luarea tălpăşiţei din zona de conflict;

-         un bagaj impresionant de insulte din registrul neacademic, pentru blocarea temporară a melteanului locvace. Acesta, la auzul unor apelative mult mai dure decât cele din repertoriul propriu, se va opri cu înjurătura în gură pentru a încerca procesarea în creierul lui minuscul şi neproductiv a informaţiei primite. Dacă insistă să vă ofenseze, continuaţi tratamentul până când veţi anihila personajul cu care sunteţi în dialog;

-         la piece de resistence – un dildo din cauciuc foarte flexibil, cam de 40 de centimentri lungime, de preferintă siclam sau mov electric. Acest obiect este foarte util atunci când aveţi o altercaţie în trafic. Dildo-ul va putea fi folosit atât în maşină, înlocuind lejer semnul cu degetul mijlociu ridicat, este suficient să-l bălăngăniţi pe geamul maşinii în direcţia oponentului, cât şi în afara maşinii, pe post de baston de cauciuc. În ambele situaţii, efectul este cel scontat. Singurul dezavantaj al acestui obiect este că nu poate fi purtat ca pieton, din cauza dimensiunilor;

-         un mic pulverizator (este bună şi o seringă) în care se găseşte ulei alimentar sau un ruj expirat. Câteva picături sau dungi de ruj vor avea un efect cumplit asupra parbrizului maşinii melteanului care a parcat ori pe tot trotuarul, ori în faţa porţii unui garaj, ori pe trecerea de pietoni, ori în alte locuri în care parcarea este interzisă proştilor, adică nouă, dar permisă şmecherilor, adică meltenilor. Degeaba va toca el mărunt din buze, cu pumnii ridicaţi către cer, jurând vendetta veşnică, în timp ce se va căzni să degreseze geamul. Dumneavoastră trebuie să staţi la 10 metri distanţă, prefăcându-vă că aşteptaţi pe cineva, savurând momentul.

Atât pentru moment, vă aştept cu sugestii pentru îmbunătăţirea kit-ului şi evident cu impresii după folosirea lui, cine a făcut-o.

Later Edit:

Pentru avansaţi, sugerez luarea unor cursuri intensive de proiectare a secreţiilor salivare cât mai punctual şi pe distanţe cât mai mari. Frustrarea de la volan poate fi exhibată cu un tir salivar asupra diverselor suprafeţe vitrate ale autoturismului melteanului nesimţit din trafic. Atenţie, unii melteni sunt campioni la scuipat la punct fix, aşa încât, confruntarea poate fi una dură. Trebuie să fiţi pregătit pentru orice.

Dacă sunteţi pieton şi dispuneţi de kit-ul descris mai sus, aveţi cel puţin 1.80 şi 90 de kilograme, puteţi scuipa fără grijă melteanul pieton care s-a suit pe dumneavoastră, şi-a suflat mucii direct pe trotuar sau a aruncat ambalajul de la ţigări pe lângă coşul de gunoi.

Este ora 11 fară 20 de minute, bormaşinile au încetat. Oare de ce nu s-au apucat mai târziu de găurit? Sau poate se grăbesc să plece totuşi undeva, la un grătar? Că vorba aceea, cine se scoală de dimineată, departe ajunge.

Am zis că mă duc? Ei bine, mă duceam. Motivul? Cei care gestionează afacerea (pentru că am ajuns la concluzia că este o mare afacere) au hotărât sa scumpească abonamentul. Cu vreo 60 de lei pe lună. Lucru care mi s-a părut total deplasat în condiţiile în care nu oferă absolut nimic în plus. Nu s-a imbunătăţit nimic, nu au schimbat aparatele, prosoapele sau mocheta. Pur şi simplu au hotărât că 70 de euro abonamentul (în România preţurile sunt în euro, chiar dacă la baza acelei afaceri nu stau tranzacţii europene… este prea ieftin, aşa ca au mai adăugat. Ca să fie siguri.

Stau şi acum, când scriu, minunându-mă. Este clar, nu mă pot adapta anormalităţii care mă înconjoară. Dar în acelaşi timp mă bucur că locuiesc în această ţară. Pentru că mult mai mare cred că îmi va fi bucuria dacă voi fugi vreodată din ea.

Vă las acum, mă duc sa fac o „cercetare de piaţă” în vederea achiziţionării unui aparat multifuncţional de fitness.

Îl cheamă Voicu “Ricky” Pânzar şi va reprezenta România la Mister World 2010. Sper doar să nu îi pună ăia întrebări în direct, iar dacă o fac, măcar să aibă prezenţa de spirit să strige înainte de a răspunde “Ai riprizent Bălgheria, or Raşia and mi iz biutiful” şi astfel noi, românii rămaşi în ţară, să scăpăm cu obrazul nepătat. Altfel cred oamenii aia din străinătate că toţi românii suntem la fel. Ceea ce nu este departe de adevăr.

Dar să nu mai lungesc vorba, enjoy! Genial!!!!!

PS: mai zice el ceva acolo de ” I like motosicli and reiging dă carts”. M-am vorba aia pe mine de ras!  Păi cum să mai vreau eu să plec din România? Aş fi lipsită de toate aceste… chestii. Şi ar fi păcat.