Acest post este înscris la concursul Go Travel
Fără să vreau, auzul acestui nume – Madrid, mă duce cu gândul departe, la poveştile pictate ale genialului Picasso, la arhitectura în stil maur şi la adevărata artă culinară spaniolă.
De câte ori vizitez câte un loc, îmi place să mă confund cu localnicii, să le fur obiceiurile, să vorbesc puţin, să privesc mult şi să ascund în colţişorul anume creat pentru acel loc, toată splendoarea pe care o pot cuprinde. 
Madridul… da, ar fi un loc special, în care încă nu am ajuns. L-aş lua la picior încă de dimineaţă şi după ce aş pierde timpul aiurea, undeva în Plaza de Cibeles cu ale ei fântâni, m-aş duce să-mi petrec restul de după-amiază la Muzeul Prado. Nu există capitală în care să fi fost şi să nu fi mers la muzeul de artă al locului. Am citit că la Prado există colecţii impresionante ale unor nume celebre: Velasquez, El Greco, Goya, Durer sau rebelul Caravaggio. Nu m-aş opri la “Las Meninas” pentru prea mult timp, aş merge să admir Inmaculada Concepcion si controversatul autoportret al lui Durer.
Pe seară aş merge în Plaza de Espana, dar nu înainte să trec printr-unul dintre cele mai frumoase parcuri din Madrid şi să hoinăresc prin Templo de Debod, mai ales că este deschis până târziu. Evident, înainte de masă, aş face poze pentru prieteni la Palacio Real.
Ziua a doua aş începe-o la Puerta del Sol. Nu am mai trimis vederi de foarte mult timp, însă acolo m-aş opri să trimit, poate colegilor, de la Oficiul Poştal în faţa căruia tronează, marcat pe pavaj, kilometrul de început al drumurilor spaniole, cea mai frumoasă imagine a Madridului. Cu două rânduri: Sâc! Mă plimb. Vă aduc bomboane. Aş poposi apoi în Plaza Mayor, doar să beau o cafea. De ţigară nu cred că ar putea fi vorba, sunt sigură că este interzis. Totuşi, până atunci, poate mă las. 
Aş merge mai departe spre Torre de Los Lujanes şi aş încerca să-mi imaginez cum trăiau oamenii în secolul al XV-lea… Palacio Real mi se înfăţişează iar în faţa ochilor şi m-aş hotărî să intru, să privesc măcar pentru puţin timp Camera Halebardierilor, scările monumentale sau Camera Tronului. Ştiu că aproape de palat se află bisericuţa San Antonio de la Florida care are fresce de Goya. M-aş putea opri şi acolo pentru câteva minute.
La Reina Sofia aş poposi cât să admir Guernica lui Pablo, apoi aş da fuga la Maceiras pentru o paella.
Nu trebuie ratată pe seară o raită prin cartierul Chueca pentru o vizită pe la boutique-uri şi pentru a bea un cocktail într-unul dintre numeroasele baruri din zonă. 
Noaptea mi-aş petrece-o la La Solea, pe acorduri de flamenco şi încercând să fur de la dansatori din măiestria şi pasiunea pe cere le posedă. Până la 6 dimineaţa am tot timpul din lume. Vivir a tope, cum ar spune madrilenii.
Plină de gura de aer proaspăt de Madrid, m-aş întoarce la muncă mult mai vioaie, sub privirele invidioase ale colegilor, mulţumiţi doar de bomboanele primite. 
Oportunitatea imediată pentru a face toate acestea a apărut odată cu iniţiativa celor de la Go Travel de a organiza o blogoriada. Am zis să încerc, nu am nimic de pierdut. Dacă nu câştig, măcar m-am documentat pentru o viitoare vacanţă la Madrid. Cum ei sunt specialişti nu numai în oferte de week end sau de revelion (că tot se apropie), au şi numeroase oferte de bilete de avion. Indiferent că visezi la vacante deosebite, destinatii exotice sau te-a trimis şeful în delegaţie, cei de la Go Travel găsesc o soluţie. I-am încercat pe pielea mea astă vară.
În final, îmi rămâne doar să mai spun: Madrid, digame, ¿crees que estas preparado para mi? 
Cei care devorează romane de acest gen şi care sunt binecuvântaţi şi cu oarece talent la scris au acum ocazia de a-şi încerca şansele la concursul iniţiat de Romanian Crime Writers Club şi Crime Scene Publishing.
. Oricum, le mulţumesc celor care mi-au susţinut blog-ul cu voturile lor, mai de plăcere, mai obligaţi…Vă pup şi baftă celor pe care îi cunosc şi au rămas încă pe baricade! Nu vă lăsaţi! Sau cum ar zice colega mea Laura „pe ei, pe mama lor!”. 
Recent Comments