O să enumăr mai jos câteva dintre construcţiile argotice care au consacrat-o pe Tanţa!

- Doamne, ia-mă la dans! (Asta e de bine…, mai trebuie să aprofundez înţelesul)

- Bag ca MiGu’ după voi, fir-aţi ai dreq! (când se face murdar, după ce face ea curat)

- Eu nu vin, că mă prinde potera! (adică nu se pune cu stăpânirea)

- Eu stau la mama drogurilor. (unde stă ea în chirie)

- Ce picioare drepte aveam, mă mir că nu trecea trenul… (îţi aminteşte de tinereţe)

- Îţi stă super rexona! (când îi place cum eşti îmbrăcat/ă)

- Sunt ultima cărămidă din firmă! (adică, nu are niciun drept, zice ea)

- Scoate-ţi galenele din ureche! (scoate-ţi căştile din urechi ca să auzi ce-ţi zic)

- Am făcut toate eforturile să ajung la tine! (adică, a făcut un gest amabil pentru tine)

- Nu îi zic nimic, nu mai corespondez cu el! (când e supărată pe soţul ei sau pe vreun coleg)

- Fac circu’ Berna! (când e nervoasă)

- Să mor romantic în zodie! (nu ştiu ce înseamnă, îmi pare rău că vă dezamăgesc…)

- Este trăznet, demenţial! (Super)

- Sărăcie fără temen. (văleu!)

- Jeotem, să moară mama! (nu necesită traducere)

- Pe lumea ailaltă poate mă duci în spate! (dacă îţi face un serviciu, este în loc de „cu plăcere”)

- Nu doresc, dar fierul se-ndoaie! (cred că e ceva legat de sex)

- Stai că te învaţă Tanţa cum s-o sugi fără s-o uzi! (N/A)

- Dacă nu îmi dă concediu, ciao Bambina! (supărată pe conducerea companiei)

Trebuie să vă mărturisesc că nu sunt familiarizată cu sensul fiecărei expresii de mai sus, însă mă distrez de fiecare dată când o aud şi îi mulţumesc de fiecare dată când împărtăşeşte cu noi înţelepciunea şi folclorul de cartier.

Dragii mei bloggeri, puneţi mâna şi băgaţi-vă la concurs! Campania e mişto, iar premiile – serioase!

Premiul 1 = 700 euro;

Premiul 2 = 3 telefoane;

Premiul 3 = 5 invitatii la bizsmscamp editia de iarna.

Baftă!

A trecut o săptămână şi iaca! nu au apărut insectele iubitoare de murdărie. De ce? Pentru că Marius a avut grijă să arunce gunoiul în fiecare zi, fiecare şi-a spălat ceaşca, iar Madălina a spălat ceştile care au fost lăsate, discret, în bucătărie.

Astăzi este vineri şi am pus-o de un „timbilding”. Pe scurt, s-a format o echipă de voluntari care au purces la dezpăducherea instituţiei. Marius s-a autoproclamat şef de echipă. El a dat cu aspiratorul. Chiar bine. Pe mine m-a delegat să şterg balustradele. Mădălina a şters praful. Să vedem cine va da cu mopul (sper că nu tot eu). Radu a fumat şi ne-a supravegheat, cu o mină intelectuală. Oricum, echipa a fost pluridisciplinară, a reunit arhitecti, absolvenţi de jurnalism, comunicare, drept şi nu numai.

Partea bună e că Marius a fost chemat de urgenţă pe şantier, lucru care ne-a dat răgazul să ne găsim scăparea în munca noastră cea de toate zilele. Numai biata Mădălina cred că încă şterge praful. Am dat notificare în firmă că suitul şi coborâtul scărilor se face prin sprijinirea de perete şi nu de mâna curentă. Sper să nu pice vreunul în păcat şi să lase amprentele pe plexiglasul care stă de strajă pe o laterală a scărilor.

Vă las să vă bucuraţi de imaginile făcute de Marius, ca dovadă a abnegaţiei noastre şi pentru a-i dovedi Floriei noastre că i-am respectat proprietatea, în lipsă. Ce bine că plec în concediu, înainte să vină ea! Sigur va găsi nişte nereguli de genul că nu am folosit modelul de Pronto potrivit pe suprafeţele din dotare.

Una peste alta, a fost distractiv! În altă ordine de idei, vilele sunt de vânzare, dacă sunteţi interesaţi! Hahaha!

Mutăm noi mobilierul, dosarele pe scaune cu rotile, ca-n filmele cu proşti, ce mai! Făceam curse de scaune pe hol, până ne-a prins administratorul clădirii şi a urlat la noi. După ce ne-am amenjat noi biroul (eu şi colegul meu, Octavian), după ce tanti de la curăţenie făcuse bec zona de război, după ce am aruncat tot ceea ce nu ne mai trebuia, ce mergea cel mai bine? O cafeluţă. Apare o colegă şi ne anunţă voioasă că ea are un filtru de cafea cu toate accesoriile necesare acestei activităţi. Acum, doar biroul meu era pus la punct, aşa că am luat filtrul şi l-am pus pe jos lângă scaun, am pregatit cafeaua, l-am băgat în prelungitorul în care aveam imprimanta şi desktop-ul. Fraţilor, cea mai mare greşeală! În momentul în care am băgat în priză filtrul, a ieşit o flamă verde, urmată de oprirea curentului în toată clădirea.  Panică prin birouri, ameţeală vreo 10 minute, investigaţii (în timpul cărora am tăcut mâlc, atât eu şi Octavian, cât şi colega, stăpână a  filtrului ucigaş), revenirea curentului. Mona, şocată de amintirea flamei verzi! Într-un final, îmi aprinde Octavian (mai curajos) calculatorul. Nimic surprinzător, sursa imprimantei era arsă. De asemnea şi cea a calculatorului crăpase. Pentru o nenorocită de cafea.

Pagubele au fost substanţiale, în afară de posibila curentare a subsemnatei, a trebuit reparat calculatorul şi cumpărată o altă imprimantă. Lăsând la o parte că o nouă sursă costa cât imprimanta… O întreagă veselie. Noroc că în grup aveam companie de IT şi totul a mers nesperat de rapid.  Normal, fără calculator eu nu puteam munci şi exista riscul să fiu plătită degeaba… . Am pus pe listă cartuşe noi, m-am asigurat că fac şi reumplere cartuşe, că au şi cartuşe HP în dotare.

Ce-am învăţat noi din această poveste? Că ne trebuie prelungitoare cu protecţie pentru supratensiune sau că o cafea se bea numai în locuri special amenajate, gen baruri, cafenele sau restaurante . Drept care, această activitate am desfăşurat-o vis a vis de firmă, într-o cafenea Rompetrol şi asta doar pentru faptul că buget pentru prelungitoare performante nu am mai pupat.

Nimic nu este uitat: întrebări despre proiecţia carierei, punctarea avantajului competitiv, recomandarea de la fostul angajator. Mulţimea de la usă care vânează postul… Tot tacâmul.

Vizionare plăcută! Ah! Şi trebuie să ştiţi engleză. Altfel nu vă calificaţi la vizionare.

Sper că va urma . Oricum, acest filmuleţ îmi dovedeşte că nu numai tărişoara mea se află în Epoca de Piatră.

Mai am câteva zile şi iau concediu. În altă ordine de idei astăzi e luni. Şi lunea parcă e un făcut, nu am chef de nimic. Mi-am verificat mailul de la muncă. Aveam vreo 25 de spamuri, cu titluri care mai de care mai incintante: „Enlarge your penis”, „Buy Viagra” şi „Play casino”. V-am spus că vineri intru în concediu? Astăzi este Ziua Aviaţiei. Toţi foştii mei colegi sunt la Statuia Aviatorilor. Sper ca Adrian sa îmi trimită şi mie câteva poze cu aeronave. Mie îmi stă gândul numai la concediu. Mi-a spus o colega un banc drăguţ - Un oltean şi un ardelean erau într-un tren. Olteanul: M-a facut muica oltean, măăăăăă. Ardeleanul: No, acum, iart-o! Trenul mi-a adus aminte de vacanţă. M-au sunat colegii de la Statuia Aviatorilor. M-au întrebat de ce nu m-am dus. Rămăsese cu Adrian de anul trecut că ne vedem pe 20 la statuie. Poveste lungă şi cu monumentul ăsta. Nu mai vine concediul? Sunt ca înecatul care vede ţărmul şi are impresia ca nu mai ajunge. Mă apuc să scriu un mail. Nu mai merge internetul. O fi IT-istul în concediu? Nu ştiu cum fac şi tot la concediu ajung.

La mulţi ani aviatorii mei dragi! Cer senin!

Later edit: Adi, ne vedem la anu’ pe 20 la statuie?

Mirată, neştiind de ce râdeam ca disperaţii şi îi făceam fotografii. Ca să o dăm pe net. D-aia! Nu ştiu cine a făcut mişto de ea şi cum de a stat să o picteze atât de artistic…

Desconspirată.

Fotograf: George J.

Cu ideea: Eu

M-am simţit exact ca reporteriţa care intervieva băbuţa de la ţară legat de igiena corporală:

- Cu ce vă spălaţi pe cap?

- Cu oţet.

- Păi de ce?

- De mere…

Acum stau eu să mă gândesc, tipul care mi-a dat mail-ul lui Lilian, de ce naiba nu mi-a zis că Lilian e bărbat? Oare i se părea atât de natural ca pe un bărbat să-l cheme Lilian? Adică nu era un nume comun ambelor sexe, gen Gabi, Teo, sau Alex. Pentru numele lui Dumnezeu! Era un bărbat care se numea Lilian. Oare numai mie mi se întâmplă astfel de penibilităţi? Mi-e clar că toată lumea îl lua cu „doamnă”, acesta fiind motivul pentru care bietul om era rodat şi nu se mai agita…Oricum, nu ştiu la ce le-o fi stat mintea părinţilor bietului om când l-au botezat simplu: Lilian.