“Cântecul vrea să fie lumină.
În întuneric, cântecul are
fire de fosfor şi lună.
Lumina nu ştie ce vrea.
În marginile ei de opal
se-ntâlneşte cu ea insăşi
şi se întoarce.”

Cântecul vrea să fie lumină,  de Federico Garcia-Lorca

Lumina nu ştie niciodată ce vrea. Se prelinge, se ascunde şi se mulează, mârşavă… Se întoarce, fuge, se rătăceşte. Căutarea ei nu are odihnă.

Cântecul vrea sa fie lumină. Nu ştie chinul ei… Visează la lună.

Îţi mulţumesc, Maria, pentru poezie!