Toată lumea face mişto de mine că “I am driving like miss Daisy”. Sinceră să fiu, habar nu am ce legătură am eu cu miss Daisy (ca şi cum aş avea pe bancheta din spate o doamă venerabilă, vorba aia…), dar, din tonul interlocutorilor mei, am dedus că aceştia sugerează că şofez ca o babă. Aş avea de adăugat, în apărarea mea, că eu conduc PREVENTIV. Bineînţeles, stilul meu de condus se adaptează, în funcţie de maşina pe care o conduc. Dacă sunt la volanul lui Pedro, care este o gâză mică şi uşor agitată (1 litru şi 68 de căluţi), merg liniştit, depăşesc cu grijă şi sunt atentă şă nu se urce careva pe mine. Dacă merg cu maşina lui Alex, care posedă 200 de cai şi un motor de 2 litri TFSI, pe zonele unde tot ceea ce trebuie să fac este să apăs accelaraţia, dau lecţii celor care au maşini cu cel puţin 15 mii de euro mai scumpe şi le scot harfele din cap. Asta nu înseamnă că sofez sportiv. Pentru că habar nu am să fac acest lucru şi în plus, mi-e cam frică. Din fericire, nici cei cu maşini sport nu prea ştiu să conducă aşa cum le cere maşina.
Lucrurile se schimbă atunci când conduce Alex. Simt G-urile prin fiecare muşchi, dar în acelaşi timp, undeva în sufletul meu, în secret, îmi doresc să pot stăpâni maşina aşa cum o face el.
Anul trecut, Alex a cumpărat cartea lui Norin Păuşan, Auto Control, ediţie coordonată de Titi Aur. S-a apucat apoi să exerseze (cu mine în maşină, evident) diverse învăţături pe care cei doi autori le împărtăşesc publicului cititor. Acum două săptămâni, când au venit zăpezile năprasnice peste România, am sustras cartea din biblioteca lui Alex, în speranţa că, citind-o, voi găsi sugestii de a îmi îmbunătăţi stilul de condus şi stăpânirea micului meu Pedrito. Zis şi făcut ! Am ctiti-o din scoarţă în scoarţă, l-am exasperat pe Alex să-mi explice detaliile tehnice care apar în carte şi am început să exersez pe unde am putut. Cred că Pedro este confuz acum…
Am să încerc în cele ce urmează să fac o scurtă trecere în revistă a informaţiilor care apar în carte şi vă recomand, cu toată căldura să o cumpăraţi. Nu vă speriaţi, cartea este scrisă fluid, comprehensibil şi cititorul nu necesită, în mod particular, cunoştinţe tehnice superioare !

Sugestiv intitulat, volumul în discuţie adună informaţii practice şi extrem de folositoare atât pentru cei care doresc să deprindă atitudinile corecte defensive şi sportive la volan, cât şi pentru cei care au de gând să îşi îmbunătăţească aptitudinile.
Cartea este structurată pe capitole, care cuprind parte teoretică, ajutată de foarte multe fotografii, care ilustrează comportamente corecte sau incorecte, iar la final, puteţi găsi un set de exerciţii pentru punerea în practică a celor explicate în cele peste 230 de pagini ale cărţii.
În Cuvânt înainte, Titi Aur explică diferenţele dintre un pilot şi un conducător auto, dintre maşina de curse şi autoturismul de stradă. Întotdeauna un pilot, ajutat şi maşina sa, într-o cursă care se desfăşoară într-un mediu controlat, va împinge la maximum atât calităţile sale, cât şi pe cele ale maşinii. Nu trebuie omis faptul că nivelul de siguranţă este mult mai mare, iar o eroare de pilotaj, de cele mai multe ori, îl va face să piardă cursa. Pe stradă, aceeaşi greşeală poate duce la un accident soldat cu victime.

„În automobilism, principala diferenţă între a conduce şi a pilota este că, în primul caz, nici autoturismul, nici şoferul nu se vor afla niciodată la limită,  pe când, în cel de-al doilea, pilotul va încerca permanent să se poziţioneze la limită, atât în ceea ce priveşte propriile calităţi, cât şi în ceea ce priveşte calităţile maşinii de curse pe care o conduce.” – Titi Aur

Chiar dacă această carte nu îşi propune să facă o analiză a situaţiei şi statisticilor rutiere din România, care este ţara cu cele mai multe accidente din Europa, ea poate fi considerată un semnal de alarmă şi un bun început pentru noi, şoferii, să ne însuşim un mod corect şi preventiv de a conduce, prin asimilarea unor elementare cunoştinţe despre diverse comportamente pe care trebuie să le dobândim şi situaţii prin care este posibil să trecem.
Ne-am obişnuit să avem o anumită poziţie la volan, individuală, dobândită natural sau învăţaţi fiind de alţii mai experimentaţi decât noi. Dar oare, poziţia pe care o folosim de ani de zile, este cea corectă? Putem afla foarte uşor din capitolul dedicat, Poziţia corectă la volan, unde ni-s explicaţi toţi paşii care trebuie urmaţi pentru a avea o poziţie sigură, care ne oferă posibilitatea manevrării corecte a comenzilor autoturismului şi comodă, pentru ca orice mişcare să fie naturală. Tot aici ne sunt prezentate greşelile frecvente în stabilirea poziţiei, distanţele corecte între diverşi parametri şi concluzii care ne fac să reţinem mai uşor ceea ce am citit.
Un alt capitol, care mie mi s-a părut foarte important, este Circulaţia mâinilor pe volan. De câte ori nu am văzut şoferi care îşi împletesc mâinile în curbe sau conduc şmecher cu o mână la ora 6? Este total incorect şi periculos, viteza de reacţie în caz de pericol este evident încetinită. Eu am învăţat la şcoala de şoferi că poziţia corectă este la 10 şi 10. Greşit! Autorii aduc argumente contra şi explică de ce poziţia de 9 şi 15 este cea care trebuie folosită, atât pentru siguranţ, cât şi pentru maximum de manevrabilitate. Mie mi s-a părut de folos întregul capitol, mai ales că îţi oferă sfaturi despre cum să conduci în viraje sau în acul de păr. La final există o succesiune de fotografii care ilustrează foarte clar poziţiile periculoase ale mâinilor pe volan.
La capitolul Frânarea, aflăm că, din punct de vedere al siguranţei deplasării, frânarea este cea mai importantă manevră care poate fi realizată.  Autorii ne fac o trecere în revistă a situaţiilor în care efectuăm această manevră, de ce frânarea de urgenţă se face diferit faţă de cea în cazul evitării unui obstacol. Accelerarea primeşte şi ea un capitol dedicat. Chiar dacă nimic nu pare mai uşor decât să apeşi pedala de acceleraţie, dacă acest lucru se face incorect, controlul maşinii este foarte uşor de pierdut, iar în unele cazuri, utilizarea corectă a acestei pedale, îţi poate salva viaţa.
În ceea ce priveşte Schimbrea treptelor de viteză, acest lucru presupune o însuşire corectă a acestor manevre şi a cunoştinţelor teoretice care te fac să înţelegi de ce schimbarea vitezelor este importantă nu numai pentru deplasare, ci şi pentru siguranţă pasagerilor şi manipularea maşinii într-un mod care o protejează. Tehnica „vârf-călcâi” se adesează celor talentaţi, nefiind la îndemâna oricui. Ea este foarte mult folosită de către piloţi în curse, pentru a-i ajuta să aibă un impuls rapid de accelerare, fără a pierde foarte mult timp în curbe, prin frânare. O serie de imagini prezintă tehnica vârf-călcâi (şi dublul-debraiaj, de altfel) descompusa la nivelul fiecarei mişcări a picioarelor şi a mâinii drepte de pe schimbător.
Capitolul abordează informaţii utile şi celor care conduc o maşină cu cutie de viteză automată, unde lipsa pedalei de ambreiaj nu este asociată cu un stil de şofat nesportiv sau fără dinamism.
Autorii ne explică tot ceea ce trebuie să ştim despre Aderenţă şi cum pierderea ei duce la pierderea controlului maşinii (cu excepţia tehnicilor speciale folosite în curse). Face o trecere în revistă a importanţei aderenţei şi echiparea autovehiculului cu pneuri potrivite maşinii şi carosabilului, în funcţie de anotimp sau condiţii meteorologice.
Capitolul Viraje şi traiectorii este deosebit de util celor care merg mult la drum lung. Bineînţeles, informaţiile de aici sunt bine de ştiut pentru orice şofer, însă aici sunt explicate foarte bine tipurile de viraje, de la cele simple, până la acele de păr, abordarea lor şi sfaturi pentru ieşirea din posibile situaţii critice.
Dacă până în acest punct al cărţii găsim sfaturi şi procedee pentru condusul de zi cu zi, de pe la mijlocul cărţii întâlnim informaţii care se referă mai mult la pasionaţi, la cei care doresc să îşi apropie stilul de cel al piloţilor, iar aici ne referim la frânarea cu piciorul stâng sau tehnica apel-contra-apel (scandinavian flick).
Un alt capitol, foarte important, abordează Situaţiile dificile. Acestea pot apărea din cauza factorilor meteorologici: ploaie, zăpadă sau polei. Fiecare tip se abordează diferit, maşina întâmpină greutăţi în a asculta comenzile, iar şoferul se poate speria şi acţiona instinctiv şi greşit. În acest capitol aflăm ce este o acvaplanare şi cum îi putem face faţă, cum să abordăm un drum plin de zăpadă şi cum ne descurcăm pe polei, cum folosim frâna şi schimbarea treptelor de viteză.
Unul dintre capitolele finale descrie Principiile conducerii defensive. Ştim că în interacţiunile cu maşina apar pietoni, motociclişti, biciclişti, animale sau căruţe. Chiar dacă în cazul unui accident, vina poate să nu aparţină conducătorului auto, acest lucru poate fi extrem de neplăcut şi traumatizant. Aşa că, Norin îmbie la însuşirea a trei reguli de conducere defensivă şi implicit preventivă: Identificaţi ameninţarea! Analizaţi şi înţelegeţi ameninţarea! si Acţionaţi în timp util!
La sfârşitul cărţii găsim o serie de teme şi exerciţii, pe care le putem efectua în zone sigure (poligoane), pentru a încerca să fim pregătiţi în situaţii mai puţin plăcute. Un om antrenat va face mai uşor faţă situaţiilor care pot părea extreme, din cauza factorilor de drum sau de mediu.

„Conducerea unui autoturism este relativ simplă, dar necesită din partea şoferului o sumă de calităţi foarte clar definite. Din multe puncte de vedere, conducerea unui automobil în traficul rutier este o activitate mai solicitanttă, mai dificilă chiar decât pilotarea unui automobil de curse pe o probă specială. Pericolele sunt mai multe, diversificate, solicitarea atenţiei poate fi mai mare, uneori, reflexele pot fi – şi chiar sunt – puse la încercare mult mai des şi mai pe neaşteptate decât pe un circuit dedicat, soluţiile corecte de gestionare a unei situaţii delicate sunt mult mai puţine. Deşi, la prima vedere, poate părea exact invers, provocările la care un şofer – mai ales în traficul din România – este silit să răspundă corect sunt mai intense şi mai dese decât provocările la care este silit să răspundă un pilot în competiţie. Consecinţele posibile în cazul unei manevre, acţiuni, strategii greşite sunt, de asemenea, mult mai grave în trafic. Mi se pare evident: şofatul nu trebuie desconsiderat sau tratat cu superficialitate.” – Norin Păuşan

Cartea este bine scrisă, încercând cu succes să acopere cât mai mult din tehnicile folosite în automobilism, este folosit în redactarea ei un limbaj comprehensibil, chiar dacă unii termeni sunt tehnici. Ce mi-a plăcut cel mult este că, chiar dacă vorbim de pasiuni sau de nevoie, totul în această carte este axat pe siguranţa oamenilor implicaţi.

Din punctul meu de vedere, este o carte de nota 10, care ar trebui să existe în biblioteca oricărui şofer, indiferent că este amator sau profesionist!
Auto Control are şi pagină de Facebook, are chiar şi un blog. Pe pagina de Facebook se pot face comenzi sau puteţi pune întrebări suplimentare autorilor. Cât despre blog, mi-ar plăcea să fie mai multe articole de profil.

Ah, să nu uit! La mulţi ani, Norin! Să fii fericit şi aşteptăm cu nerăbdare următoarea ta carte!