N-oi fi făcut eu vreo facultate de prin ASE şi nici Sociologie. Însă, o părere de bun simţ, zic eu, poate că pot avea.  Ca orice contribuabil cinstit! Am văzut că Piticu a publicat rezultatele recensământului.

Grav este ca suntem 19 milioane de români, cu tot cu cei fugiţi din ţară către o viaţă, poate, mai bună. În ’89 eram aproximativ 24 de milioane. În ritmul ăsta, peste 20 de ani vom fi 15 milioane de români bătrâni, fără populaţie tânără. De ce? Păi, ca să ne menţinem, ar trebui ca fiecare cuplu să dea naştere la aproximativ 2,5 copii. Lucru care nu prea se întâmplă. Iar dacă, totuşi, se petrece, este cazul familiilor din zone sărace, unde nu este un preaplin de educaţie sau de bani.

În altă ordine de idei, sunt înregistrate aproximativ 4 milioane de persoane care muncesc. Iar din această cifră, oare câţi au salariul corect în acte? Ca să nu mai vorbesc de cazurile de muncă la negru. Pentru că nu prea pot crede că din 19 milioane, 4 muncesc, 4 sunt pensionari, vreo 2 sunt prin alte ţări şi poate că vreo 4 sunt până în 18 ani. Ce face restul? Stă? Chiar nu cred.

Soluţii n-am. Sau chiar dacă am, sunt convinsă că nu inventez eu roata, în plus nu cunosc mecanismele care trebuie puse în aplicare. Pentru primul caz – cel în care este clară împuţinarea noastră şi lipsa de copii – chiar nu am nicio idee. Însă, pentru al doilea, poate că ar fi bine să se schimbe ceva: cheltuiala salarială cu un angajat este de 100% + 80%. Adică pentru fiecare leu care merge la angajat, statul primeşte 80 de bani. Faceţi şi voi un calcul simplu pentru un salariu de 500 de euro. Nu ar fi mai bine ca suma datorată statului să fie mai mică? Astfel, toţi angajatorii ar face actele corect angajaţilor şi toată lumea ar avea de câştigat: şi firma şi statul şi omul şi banca de la care face omul credit etc.

Pensionarii, săracii, nu au nicio vină. Şi aşa pensiile sunt mizerabile, iar ei au şi muncit, au şi plătit. Cum nicio vină nu au nici profesorii, nici medicii sau alte categorii total defavorizate, categorii care ar trebui plătite… normal. Nu jenant de puţin. Este un cerc mult prea vicios cel în care ne învârtim.

Mă rog, la câte probleme sunt în ţara asta, cred că faptul că în 2050 vom fi sub 10 milioane, o reprezintă pe cea mai mică. Nu ştiu cine va mai plăti atunci pentru pensia mea. Vorba unei cunoştinţe: noi, românii, nu ne mai facem bine niciodată! Iar părerea mea este că e trist. Tare trist.

Şi ca să închei într-un registru vesel, că na, dacă ne pricepem la ceva, ne pricepem la poante, mă gândesc tot mai serios să Las România pentru Las Vegas! Sau similar!