Multe amintiri mă leagă de Baza 90 Transport Aerian.  Acum nu se mai numeşte bază, ci flotilă. Însă eu aşa mi-o aduc aminte… Prima oară, cred că am alergat pe pistele ei fierbinţi, atunci când aveam vreo 5 ani. Ultima oară am aterizat acolo, venind de la Câmpia Turzii după un zbor cu un AN24. Fusesem să petrecem detaşamentul care pleca la Baltica 2007.

Baza 90 a fost mereu pentru mine o răscruce de drumuri, un loc de unde plecam în locuri frumoase, cu oameni frumoşi. Începutul unei aventuri inedite în S.U.A., tot acolo a luat naştere, cândva prin ’96. Dar în cea mai mare parte a lor, avioanele mele dragi mă duceau către o misiune. Misiune în care scopul meu era să dau lumii de ştire ce lucruri senzaţionale face aviaţia militară română.

Sâmbătă, la Baza 90, a avut loc Ziua Porţilor Deschise, eveniment care a dat şansa multor pasionaţi de aviaţie să vadă aeronave de aproape şi chiar să execute zboruri cu ultimul venit în flota militară, Spartanul. Avion frumos, grăsunel, cu spaţii generoase. Nu că AN-ul 24 nu şi-ar fi păstrat eleganţa unei gazele, însă vedeta a fost Spartanul, cu siguranţă!

Împreună cu o mână de prieteni, care poate că se întrebau mereu de ce mi-a rămas mie sufletul la aviaţie, am purces la drum de dimineaţă către bază. Acolo, lumea a fost a lor. Fugăreală printre aviaone şi elicoptere, poze în şi pe lângă tot ce avea aripă, poveşti cu vechii mei prieteni, pe care m-am bucurat enorm să-i revăd. Aceiaşi oameni, un rid în plus, dar cu acelaşi zâmbet pe buze şi cu ochii ridicaţi spre cer.

Ca orice organizaţie militară care se respectă, baza a pus la punct tehnica din dotare (da, ştiu, am rămas cu limbajul în virtutea căruia scriam comunicatele de presă), iar cei prezenţi s-au putut bucura de: Spartan, C 130 Hercules, IAR 330 PUMA în vaiantă de transport, MEDEVAC şi VIP, AN24 şi AN30. Multă lume, mulţi copii, multă fericire, entuziasm şi curiozitate.

Am băut o cafea bună, cum numai la aviaţie se face, m-am plimbat pe câmp printre elicopterele mele dragi şi mi-am îmbrăţişat vechi prieteni. Mă bucur că şi prietenilor mei neaviatori le-a plăcut aventura.

Alex, Laura, Alina, Ramona, Claudia şi Dragoş, sper că aţi plecat şi voi ieri cu o bucăţică din aviaţia mea în gând. Adrian, ca întotdeauna, a fost o mare bucurie să te revăd şi da, urmează un articol despre “cafelele noastre de lucru”.

Trebuie să vă spun că m-am bronzat ca tractoriştii, lucru care îmi va strica imaginea cel puţin vreo două zile, însă nu regret nimic.

Cer senin!

Sursă foto: arhivă personală şi Adi Sultănoiu