Din păcate, ceea ce am exprimat în titlu, se referă de cele mai multe ori la lucrurile pe care nu ni le dorim.

Zilnic apar noi canale, metode, idei de promovare. Apar cu o viteză mai mare decât apucăm noi să ne obişnuim cu ele, să le înţelegem. Apropierea de consumator, individual, este dorită de orice vânzător de produse sau servicii şi este la foarte mare modă acum. Însă, aceşti promotori, nu cred că au realizat de la început în ce se bagă. Au intrat în horă, trebuie să joace sau dacă nu mai pot, se retrag spăşiţi în afara ringului. Şi stau pe muteşte.

Un exemplu este promovarea pe reţele sociale. Şi aici mă voi limita la Facebook şi Twitter, pentru că sunt cele mai accesibile consumatorului şi teoretic, acesta este cel mai expus la mesaje prin aceste medii.

Toate firmele au conturi, pagini corporate şi pagini de Like. Cine n-are, vezi Doamne, nu există! Gestionarea lor nu e tocmai cel mai simplu lucru. Dacă vrei să fii în permanentă legătură cu cititorul/fanul, atunci viaţa ta s-a sfârşit. Este un job de 24 de ore, 7 zile pe săptămână. Dacă nu eşti în faţa calculatorului, trebuie să ai un smartphone sau o tabletă. Dacă dormi, trebuie să ai atenţionare sonoră că ai mesaj nou sau că a scris consumatorul pe peretele tău. Pe Twitter trebuie să urmăreşti ca disperatul dacă cineva a zis ceva despre tine. Eu cred că aş lua-o razna. Pe cuvânt! Dacă vrei ca totul să meargă strună, trebuie să angajezi oameni dedicaţi, în ture, care să călărească internetul pe tot ce înseamnă Twitter, reţele de socializare, blog-uri, forumuri şi alte canale de propagare a informaţiei. Şi să spună merci că noi încă nu avem prea multe reţele în care lumea să interacţioneze cu toată lumea şi să emită păreri mai mult sau mai puţin pertinente.

Ideea acestui articol mi-a venit în această noapte de sâmbătă (ora 23.00), când, uitându-mă pe Fan Page-ul unei firme la care lucrează o prietenă, am văzut că cineva pusese o întrebare pe Facebook acum 10 ore, iar acum 4 ore, pentru că nu i se răspunsese, a mai lăsat un comentariu, evident iritată că nimeni nu i-a răspuns. Ce contează că e sâmbătă? Să muncească dom’le! Să mulţumească clientul! Ce altă treabă are? Partea nasoală e că nu poţi răspunde aşa cum simţi. Pentru că poţi pierde un client. Şi şeful îţi cere socoteală la final de lună. Aşa că, „sexul” cu consumatorul este foarte important.

Consumatorul, aflând el că mediul acesta online este foarte dinamic şi cu viteză mare de răspuns, merge pe ideea de „Clientul nostru, stăpânul nostru”. Mi se pare o mare labă chestia asta. Fiecare dintre noi este furnizor de produse sau servicii şi client în acelaşi timp. Respectul şi bunul simţ lipseşte, însă, din toată ecuaţia asta. Ne-am învăţat că trăim într-o ţară civilizată, unde dreptul la exprimare este neîngrădit. Avem glas! Avem posibilitatea de a ne face auziţi. Dar înainte, ne întrebăm oare dacă nu suntem ridicoli sau absurzi?