Alaltăieri (25 martie) a fost Buna Vestire. Printre altele şi ziua mea, ziua Poliţiei Române, ziua Greciei, ziua lui Sarah Jessica Parker (care, mă îndoiesc că a auzit de mine… ).

Una peste alta, a fost o zi foarte agitată. Oare de ce nu mă miră? Orice este legat de mine are un anumit grad de agitaţie, pe principiul: eu nu mă liniştesc niciodată. Dar nu-mi pare rău.

Ziua mi-a început cu telefonul Anei, care a plecat alaltăieri dimineaţă în Canada. M-a sunat de pe pistă, înainte să urce în avion. Ana, sper că aţi ajuns cu bine, aştept veşti de la voi şi să ştii că alaltăieri am purtat tricoul de la tine, după cum se poate vedea şi în poză. Nu am avut niciun ziar la mine care să dovedească data, însă mă vei crede pe cuvânt!

Jumătate din zi am petrecut-o răspunzând la cele peste 180 de mesaje de pe Facebook, care pe perete, care pe privat, sms-urilor şi la cele două telefoane care au sunat încontinuu. A fost impresionant! Mulţumesc pentru că v-aţi gândit la mine!

Am primit flori şi cadouri superbe, dar cel mai mult m-a bucurat faptul că am nişte oameni minunaţi lângă mine.

După-amiază am fost la Muzeul Literaturii Române, la Gala Blog de Blog, unde am reîntâlnit prieteni dragi: Alina, Laura, Chinezu, Alex (mulţumesc pentru fotografie), Lucia Verona, GS, Oana şi am cunoscut în realitate alţi prieteni, la fel de dragi, de pe Facebook: Ada, Val, Titus şi Tanti Jeni.

Seara am luat-o uşurel către petrecerea Roblogfest, unde nici allias.ro şi nici blogosphera.ro nu s-au lipit de niciun premiu. Dar na, aşa-i în tenis. Măcar i-am cunoscut live pe Vis Urât, care este foarte simpatic, pe Zoso, la fel de simpatic, care a făcut cunoştinţă cu mine printr-o strângere de gât, pe Piticu şi pe Alex de la subiectiv.ro.

Ca să nu mai spun că nu am câştigat nici iPad-ul de la concursul lui Chinezu. Dar nu-i bai!

Trăgând o linie, am avut o zi absolut superbă şi plină de evenimente. În plus vremea a fost  atît de frumoasă, încât nu am putut-o păstra numai pentru mine şi i-am dedicat-o lui Candice, ştiind cât de mult iubeşte ea soarele. Căci da, ziua mea a fost chiar prima zi de primăvară adevărată!

P.S. Alex a suportat cu stocicism plimbările în care l-am târât şi nu a comentat, nu m-a ucis.

Foto: Alex Mazilu