Uite aşa mergem la Istanbul, vizitam diverse puncte de interes şi plecăm acasă. Eu nu mă impresionez prea tare în fata acestor monumente şi mai am timp să mă uit în direcţia în care foarte puţini turişti îşi intorc capul. În apropierea mea se afla un geam aşezat deasupra mea, deci nu puteam vedea ce este afară, aşa ca am pornit aparatul, am ridicat mâna până camera a depaşit pervazul şi am declanşat. Rezultatul a fost uimitor şi am mai insistat cu diverse expuneri şi obiective. A meritat?

Baiatul meu, Vladimir, de 5 ani, mă tot tragea de mână ca să mergem, dar eu nu mă puteam lipsi de aceasta imagine… I-am cumpărat o acadea şi am ieşit amandoi în câştig.