Nu aş putea spune că mă pasionează telefoanele mobile. Însă…

Aş vrea să privesc iPhone-ul 4 ochi în ochi. Mai bine zis, retină în Retină. Asta pentru că Apple a numit display-ul noului smartphone împrumutând termeni din anatomie.

Şi când ne-am privi, ochii mei albaştri ar înfrunta dreptunghiul acela senzaţional, cu o rezoluţie incredibil de clară şi cu o densitate de pixeli ce depăşeşte capacitatea propriei mele retine de a deosebi punctele individuale.

Dar of, nu îl am! Aşa încât nu pot vedea cum, plimbându-mi degetele pe ecranul capacitiv, noul Apple îşi poate arăta muşchii printr-un sistem de operare ce suportă acum multitasking-ul sau printr-un acumulator imbunătăţit.

Pot doar să visez, gândindu-mă cum posesorii acestei mici minuni tehnologice pot face acum poze cu o cameră de 5 Megapixeli ce are şi blitz sub forma unei diode luminoase.

Mă apuc acum să-i scriu lui Moş Crăciun, cu speranţa că el este prieten cu Steve Jobs şi poate, de sărbători, să primesc şi eu un iPhone 4.