Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată!

N-aş avea prea multe de spus despre Păunescu. Şi chiar dacă aş avea, n-aş face-o. Controversatul om a murit ieri dimineaţă. Nu i-am urmărit nici cariera politică , nici viaţa personală. N-aş putea avea o părere despre niciuna dintre ele.

Ca poet însă, cred că este unul dintre cei mai prolifici autori cotemporani. Ceea ce îmi aduc aminte este că de la el am deprins arta de recita şi am învăţat a-l iubi pe Eminescu înainte de a cunoaşte a scrie şi a citi. Şi asta datorită discurilor de vinil cu Cenaclul Flacara ale părinţilor mei.

Amintirea mea în ceea ce-l priveşte pe poet se va rezuma la magistrala interpretare a poeziei lui Ştefan Augustin Doinaş, Mistreţul cu colţi de argint şi la superba replică Odă în metru modern, dedicată poetului nostru naţional, Mihai Eminescu.

„Pe muzică de Beatles mă-nchin lui Eminescu

Şi parcă stări contrare la mine-n suflet port

Dar adevăr zic vouă, ce viu e Eminescu,

Cum moare el deodată cu fiecare mort!”

Antologia „Totuşi iubirea” a fost unul dintre albumele preferate ale adolescenţei mele.

RIP Adrian Păunescu!