Ca să fiu sinceră, pentru prima oară când am auzit cuvântul „blog”, prin toamna lui 2007, habar nu aveam ce însemnă. O amică, ştiindu-mă cu pasiunea lecturii în sânge, m-a întrebat dacă am citit cartea prostituatei londoneze de mare lux, Belle de Jour, care are un blog. Întâi m-am uitat la ea lung, apoi am întrebat-o „care are un ce?”. Iar o altă amică m-a convins câteva luni mai târziu să îmi fac la rându-mi un blog… În acelaşi timp, pun pariu că ea nu are încă unul…

Prima lecţie pe care am învăţat-o referitor la blog-uri, este că acestea sunt jurnale private, făcute publice în spaţiul virtual. Adică de ce mi-aş face eu un blog personal, pe care să îl citească toţi necunoscuţii care nu au ce face? De ce aş deveni parte a înstrăinării care ne cuprinde tot mai mult odată cu evoluţia social media? De ce ar interesa pe cineva ce am eu de spus? Dar oare am ceva de spus?

Uşor, uşor, blogurile au devenit la mare căutare acum. Nu aş putea spune că înţeleg fenomenul mai departe de caracteristicile lui instrinseci. Unii îşi crează bloguri doar pentru că au talent la scris, alţii din plictiseală sau pentru că au senzaţia că au veleităţi scriitoriceşti sau ceva de destăinuit, alţii pentru a face bani şi alţii pentru a promova ceva sau pe ei înşişi. Raţiunile sunt variate şi nu se implică unele pe altele în mod obligatoriu.

Acum, la aproape trei ani de la apariţia allias în blogosferă, sunt pe cale să lansez, împreună cu o bună prietenă, un alt blog. De ce aş face asta? Oare ce tip de blog va fi? Mai este loc pentru încă un blog? Ce va fi publicat acolo? Un blog colectiv? Păstrez răspunsurile pentru mai târziu. Sau nu voi răspunde niciodată. Oricum, stay tuned!