M-am tot gândit cu ce să încep, ce să vizitez mai întâi. Şi pentru că tot nu eram hotărâtă, am luat metroul până la Marienplatz.

Piaţa este considerată inima oraşului. Este împrejmuită de clădiri vechi şi terase, are o fântânică, Fischbrunnen (sec. XIX) şi un obelisc pe care tronează o statuie aurie a fecioarei Maria (1638). Tot aici sunt clădirea veche a primăriei şi clădirea nouă a aceleiaşi instituţii. Printr-un gang al clădirii vechi, se ajunge în Viktualienmarkt, o piaţă mărginită de terase, în care dacă stai rău cu poftele nu ai ce căuta: fructe, specialităţi din carne şi brânzeturi, plante şi băuturi. În partea opusă începe zona pietonală, plină de magazine, unde am învăţat un nou cuvânt: „Reduzierte”. Zona pietonală se termină în Karlsplatz.

Cum am ieşit din metrou, aglomeraţie mare. Normal, e sâmbătă. În buza ieşirii, o mare gaşcă bea bere. Mă pun lângă ei ca să mă apuc de fotografiat. Că doar v-am promis… Unul dintre ei mă vede singură, se milostiveşte de mine şi hai să mă tragă-n poză, ca să nu creadă lumea că am luat fotografiile de pe net. Aşa că, mă pune lângă un prieten d-ai lui şi ţac pac. Iată ce a ieşit:

Cladirea veche a primăriei, construită în 1474 în stil gotic, găzduieşte acum un muzeu de jucării. Neavând un unghi prea bun, am fotografiat şi eu ce am putut.

Primăria nouă a fost terminată în 1908 şi în vârful ei se găseşte Munchner Kindl (Copilul din Munchen), simbolul oraşului. Tot aici, în diferite momente ale zilei, cei care sunt în piaţă se pot bucura de un spectacol dat de Glockenspiel, orologiu cu figurine.

Viktualienmarkt este o piaţă cu origini încă din 1807.

Ce am observat: foarte mulţi oameni au câini de companie. La ei câinii stau în casă, nu pe străzi, iar căţeii cerşetori acolo sunt cei care se milogesc prin piaţă, lăsaţi de stăpâni la uşa magazinului. Sunt foarte haioşi. Care mai de care mai grăsuţi, mai pieptănaţi şi cu fundiţe, bălesc la bunătăţile cu care oamenii ies din magazin. Cel mai tare câine pe care l-am văzut este cel de mai jos şi pe care l-am fotografiat după ce am cerut voie stăpânului său. Stăpân care avea cel puţin 263 de piercinguri la vedere. Nu vreau să-mi imaginez ce avea pe sub haine.

La ăştia, copii de mici sunt învăţaţi cu munca. Şi mă mai întreb de ce le merge economia…

Doamna cu flaşneta.

Ăştia-s nebuni cu bicicletele. Nu chiar ca la Amsterdam, însă dacă te-a pus naiba să nu fii atent sau să mergi pe pista dedicată, rişti să ajungi la spital. Merg şi cu scutere, dar mai puţin. Oricum mi-a plăcut cum şi-a lăsat proprietarul Vespa de mai jos. Dacă o lăsa aşa la noi, cred că veneau băieţii cu flexul şi rezolvau rapid problema…

Lângă Primăria Nouă se află Peterskirche (Biserica Sfântului Petru), cea mai veche biserică din oraş, construită cândva în secolul al XIII-lea. Am uitat să-i fac fotografii. Dar e frumoasă. Mâine urc în turn şi vă aduc poze de acolo.

Pe una dintre străzile laterale, se află Frauenkirche, bisercă ridicată între 1468 şi 1488. Este o basilică în stil gotic, cu turle ruseşti. Adăposteşte mormântul lui Ludwig IV al Bavariei.

După cum vă spuneam, n-am ocolit zona pietonală. Multe magazine, multe reduceri, multă lume. Într-unul dintre cele patru H&M-uri pe care numai eu le-am numărat, mi-am cumpărat una-alta. După ce am plătit îmi dădea mie un pic cu virgulă. Scot bonul, deam era în germană. Surpriză! O iau şi eu prin compararea semnelor de pe bon şi când colo, îmi pusese un produs de două ori.. Cu bonul în dinţi mă prezint la casă, explic, arăt sacoşa, doamna de la casă se convinge (eu să nu vorbesc germană înţeleg, dar ea să nu vorbească engleză nu înţeleg), ne conversăm prin semne şi-mi dă banii înapoi. N-au reuşit ăştia să mă facă pe vreo două continente şi se găsise o nemţoaică să mă facă. Noroc că vin din România unde traiul ne dezvoltă abilităţi deosebite de autoconservare.

Tot plimbându-mă, am mai dat de Muzeul Vânătorilor şi al Pescarilor, în care nu voi intra. Numai de vietăţi moarte şi împăiate nu aveam chef…

Una dintre străzile acestei zone se termină la Karl Tor, o poartă foarte frumoasă care are în faţă o fântână. La aceasta din urmă, veselie mare! Copii, câini şi adulţi la bălăceală.

Peste drum se află palatul de Justiţie, despre care nu am aflat prea multe.

Asta nu ştiu ce fântână e, însă mi-a plăcut.

Ce mi-a sărit mie în ochi astăzi, legat de nemţoaice? Ce să fac şi eu, mă uit după femei. Sunt deosebit de bine îmbrăcate, din punct de vedere al calităţii, însă majoritatea nu au pic de bun gust. Ciudat. Ca picanterii, dacă tot mă uitam după fete, am văzut foarte multe femei din zona ţărilor arabe, care deşi îmbrăcate din cap până în picioare, cu feţele acoperite şi cu ochelari de soare, majoritatea sunt cu genţi scumpe: Gucci, Vuitton. Atât se vedea din ele. La un anumit moment dat credeam că le văd pe aceleaşi trei, dar nu. Erau multe. Cel mai tare a foat când am văzut un grup, tot de trei astfel de doamne, ieşind dintr-un sex shop, fiecare având câte o pungă cu logo-ul stabilimentului respectiv.

Şi dacă tot a venit vorba de haine, există nişte doamne care nu cred că au egal în prost gust: „eijians”, if you know what I mean… Nu ştiu ce naţie sunt exact, urechea mea fină nu a reuşit să prindă meandrele concretului sunetelor folosite de ei. Japonezi nu erau. P-aia îi recunosc de la o poştă şi nu după aparatul agăţat de gât.

Gata pentru astăzi. Am muncit destul la acest post, ca să sincronizez fotografiile cu vorbele. Ah, am uitat să vă spun. Se pare că dă să vină vara. Azi am avut 24 de grade. Acest lucru nu a împiedicat diveste adolescente nemţoaice să poarte UGS-i.

Va urma. Dacă nu v-am plictisit deja.

Notă: Alex, în cea mai mare parte a zilei este spectator la o competiţie sportivă, acesta fiind şi motivul pentru care am venit în vacanţă la Munchen.

Scuze pentru aspectul neîngrijit al postului, din cauze necunoscute mie nu vrea să stea frumos aliniat.  (((((