Am fost la plimbare azi la mall. Nimic deosebit în asta, însă v-am spus eu, dacă aş ieşi în fiecare seară din casă, aş avea mereu subiecte de scris pe blog, spre deliciul vostru (sper).

Cum pofteam la fast food chinezesc, ne-am luat de mâncare şi ne-am aşezat în zona special amenajată pentru această îndeletnicire. La un anumit moment dat am fost înconjuraţi de o mare gaşcă. Cred că sărbătoreau ceva… Ideea e ca au modificat structura meselor din food court ca să încingă petrecerea. Haoleu! Eu şi Alex ne-am simţit ca-n celebrul film al lui Emil Loteanu (mânca-v-aş). Mai lipsea Svetlana Toma şi tabloul era complet. Dar n-a fost panică. Totul a decurs în limitele acceptate de către societate.

După o masă îndestulătoare, ne-am mutat la Starbucks. În faţa noastră două doamne. Una dintre ele ingenuă, cere: „Un suc de fresh vă rog”. Cred că tipul de la tejghea era obişnuit cu tot felul de doleanţe care mai de care mai dubioase şi fără sens, dovada fiind lipsa de reacţie şi automatismul de a turna un suc fresh, proaspăt, răcoritor şi natural.

Ieşirile noastre în oraş ar fi  ar fi mai sărace fără acest tip de momente inedite şi de multe ori irepetabile. Aici o ceată de fuste înflorate, dincolo exprimări amuzante cu iz de pleonasm.