… sau cel puţin aşa intenţionează. Salut iniţiativa de a îndemna bucureştenii la sport. Mai mult decât atât, o susţin! Însă în locuri special amenajate: parcuri, săli de sport, baze sportive şi de agrement, atâtea câte sunt în această urbe. Nu pe o arteră importantă a unui oraş şi aşa covârşit de un trafic rutier infernal.

Şi eu fac sport şi eu alerg şi eu mă plimb. Tot pe Kiseleff. Seara, pe trotuar. Iar dacă mă plictisesc de acelaşi traseu la fiecare câteva zile, o iau uşurel, tot pe zona destinată pietonilor, spre Bulevardul Aviatorilor sau chiar prin Herăstrău, Delavrancea sau parcul care poartă numele generalului după care a fost botezat bulevardul. Şi traficul nu mă deranjează. Niciodată. Faptul că închidem Kisefeff-ul nu cred că ajută la diminuarea poluării. Însă contribuie la deranjul meu şi al altor şoferi care folosesc în mod curent această şosea.

Staţi! Nu săriţi să daţi cu piatra! Ştiu ce o să gândească unii oameni care vor citi acest post: „Ia uite-o şi p-asta, se întâmplă lucruri frumoase, ca şi în alte ţări civilizate şi ea se apucă să cârcotească”. Departe de mine acest gând! Însă nu cred că traficul de pe Bulevardul Kiseleff îi împiedică pe români să facă sport.

În plus, am observat că la „gogoaşă” pe marele bulevard, se muncea din greu la montarea umbreluţelor şi măsuţelor pentru amenajarea unei terase aflate sub egida unui cunoscut producător de bere. Că doar se ştie bice că alcoolul şi sportul se au ca fraţii. Iar dacă încing băieţii şi un mic, s-a dus naibii tot efortul depus. Sau poate se organizează o competiţie specială de „halbere”.

Nu, nu sunt ironică în mod gratuit. Mi-aş dori să facem mai mult sport. Mi-aş dori să avem educaţia necesară să înţelegem beneficiile pe care acesta ni le aduce. Însă nu-mi doresc să o facem doar de dragul de a avea unde să mai socializăm pe nervii şoferilor. Şi apoi să ne simţim împăcaţi că ne ocupăm de mintea şi de trupul din dotare.

Haideţi bucureştenii mei să facem sport! Să luăm parcurile cu asalt, să desenăm cu creta pe asfalt terenuri de tenis şi să cerem primăriei să monteze cu titlu permanent, tot acolo, mese de ping pong şi coşuri de baschet. Nu credeţi că e mai firesc aşa? Şi în loc să facem sport pe şosea sub patronatul primăriei, mai bine acesta nu ar mai da autorizaţii de construcţie pe mici porţiuni cu iarbă şi trei copăcei, uitate de capitalismul imobiliar sălbatic.

A face sport pe o limbă de asfalt este parte a ciclului absurdul românesc. Cultura omului pentru sport nu se face închizând bulevardul două zile pe săptămână.

Voi ce părere aveţi?