Act unic

Decor şi personaje

Ora zece dimineaţa, linişte, B-dul Bucureştii Noi.

Ea, o doamnă la cincizeci şi ceva de ani, stătea în aşteptare pe trotuar, cu plasele pline de cumpărături lângă ea.

El, un domn cam de aceeaşi vârstă, urina calm pe gardul de la Penny Market.

Eu, împreună cu colegul Octavian, mergeam să cumpărăm ceva de mâncare.

Scena I

Mă opresc şi mă uit lung la domnul cu treaba nasoală:

Eu: „E frumos ce aţi făcut?”

El, puţin dezorientat de faptul că o femeie se ia de el : „Şi ce voiai să fac? Să mă piş pe mine?”

Eu, cu tupeu ştiindu-l pe Octavian lângă mine: „Da.”

Scena II

El îşi ia plasele şi pleacă. Ea plecase înainte cu obrajii purpurii.

Eu, în urma lui: „Sunteţi un nesimţit.”

Final de piesă şi concluziile autorului

Nu mă mai miră că oraşul miroase a urină, atât timp cât orice om pe care îl trece treaba mică se dezlănţuie liber şi nestingherit. Ca multe alte probleme nerezolvate, lipsa toaletelor ecologice în oras constituie o problemă. Normal, cine plăteşte pentru ele? Însă alte comunităţi şi-au rezolvat această problemă. Nu ştiu dacă olandezii sunt foarte pişăcioşi, însă atât în Haga cât şi în Amsterdam am văzut un anumit tip de pisoare foarte interesante, după cum puteţi vedea şi în poză. Oare de ei pot avea şi noi nu?

Oricum, indiferent că avem astfel de dispozitive sau nu pe străzi, nici nu mi se pare normal să joc şotronul pe trotuar printre urmele de pipi…

Sursa foto: www.pozeolanda.ro