Întâi am crezut că este un rus care vorbeşte prost engleză. Apoi am aflat că este reprezentantul României la un concurs de frumuseţe masculină. Şi am înţeles de ce vorbeşte prost engleză… M-a pierdut la final, înainte de “I lăv iu”, a tras un “I like to do well everything well, to the be the best”. Am scris direct în engleză pentru că nu am ştiut cum să traduc/adaptez corect ultima parte. Bine că are şapcă şi fular Burberry… El, şmecher. Noi, invidioşi.
Îl cheamă Voicu “Ricky” Pânzar şi va reprezenta România la Mister World 2010. Sper doar să nu îi pună ăia întrebări în direct, iar dacă o fac, măcar să aibă prezenţa de spirit să strige înainte de a răspunde “Ai riprizent Bălgheria, or Raşia and mi iz biutiful” şi astfel noi, românii rămaşi în ţară, să scăpăm cu obrazul nepătat. Altfel cred oamenii aia din străinătate că toţi românii suntem la fel. Ceea ce nu este departe de adevăr.
Dar să nu mai lungesc vorba, enjoy! Genial!!!!!
PS: mai zice el ceva acolo de ” I like motosicli and reiging dă carts”. M-am vorba aia pe mine de ras! Păi cum să mai vreau eu să plec din România? Aş fi lipsită de toate aceste… chestii. Şi ar fi păcat.
Ştiţi cum e la noi, la români, pe la intersecţii, când stai la semafor, năvălesc toţi dubioşii cu tot felul de dizabilităţi care mai de care mai înfricoşătoare şi mai înduioşătoare? Evident, dacă ar fi şi reale. Oricum, distracţie mare. Ăla vine la geam, începe să milogească, tu te enervezi, nu-i dai nimic, el insistă, eventual scuipă pe maşină dacă nu primeşte nimic. Se întâmplă, din păcate destul de des, să fie destui „milostivi” care să menţină acest prost obicei. Adică să le dea ăstora bani. Cerşetorii, ştiind că se găsesc destui muşterii care pică în plasă, nu vor dispărea niciodată… din contră, vor inventa şi mai multe scenarii, că doar e concurenţă şi la ei.
Partea frumoasă este că cerşetorii au anumite standarde. Adică ei nu cerşesc la maşini mai ieftine de zece mii de euro. Dovada vie: eu. Stăteam la semafor la intrarea în Victoriei, în faţă aveam un Audi, în dreapta un Mercedes. Cerşetorul, după ce a făcut vizita la maşina din faţă, s-a uitat dezaprobator la micuţul meu C1 şi s-a îndreptat rapid către merţanul de lângă mine. Sincer, pe cât de uşurată m-am simţit, nu am putut totuşi să nu remarc filonul de manager din fiecare cerşetor şi felul în care îşi optimizează timpul petrecut la „muncă”. Aproape că ai senzaţia că în afară de mărcile de maşini şi preţurile lor, aceşti truditori ai semafoarelor, cunosc şi ceva statistică. Dintr-o privire evaluează maşinile oprite la stop şi având în minte ideea gestionării resurselor din dotare, derulează probabilitatea de a face ceva bani de la fiecare autovehicul din preajma lor.
Cu siguranţă că paşii le sunt călăuziţi de gândul ”dacă amărăşteanul ăsta n-a avut bani de o maşină ca lumea, cum naiba să mai aibă ceva caşcaval ca să-mi dea mie? Pun pariu că şi plăteşte rate la ea.”
Suntem o societate atât de agitată, încât până şi cerşetorii au ajuns să-şi stabilească obiective măsurabile şi să creeze strategii de atingere a lor. Din perspectiva atitudinii, aproape că nu este nicio diferenţă între mersul la muncă în colţ de stradă sau la o „multinaţională”.
Mie tot nu mi-a dispărut gândul de a fugi din ţară. Are cineva vreo sugestie referitor la cum să fac?
Nu fac politică. Habar nu am politică. Însă cum naiba să nu mă apuce toate celea, vorba aia, când aflu că cel de ne este preşedinte (pe care noi, românii de altfel, îl merităm cu prisosinţă) a devenit academician (membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă). Nu era suficient că-l plătesc de cinci ani sau că-l voi mai plăti şi următorii cinci ani, trebuia să se întâmple ceva ca să îl plătesc toată viaţa lui.
Dar să lăsăm lucrurile triste şi să ne întoarcem către unele mai vesele. În cele ce urmează vă rog să vă aşezaţi comod şi să ascultaţi un cântec de mare angajament, interpretat de Florin Salam feat. Roxana Prinţesa Ardealului.
http://www.youtube.com/watch?v=crdliuAej2I
Cum să nu fii bucuros că trăieşti în această ţară?
Later Edit: N-am înţeles cine sunt ăia doi din spatele lui Salam… backing singers maybe???
Later later edit: Se pare că preşedintele a refuzat titlul. Oricum, îmi vine să vărs…
Astăzi este 8 martie. Frumos. În afară de faptul că s-a stârnit o vijelie şi ninge ca în basmele lui Andersen…
M-am dus la Împuţilă, cârciuma de peste drum de biroul meu, de altfel singura existentă în zonă, să mănânc de prânz. Măreţul stabiliment era închiriat pentru o chermeză în cinstea zilei femeilor de pretutindeni (mai puţin Afganistan, cred), însă patronul cel mereu serviabil şi pe fază, ne-a zis că putem sta pe terasă. Acoperită, fireşte. Terasa. Lângă noi, stăteau vreo şase dudui de liceu, fumau (de parcă eu nu făceam acelaşi lucru la vârsta lor) şi se hihăiau de mama focului. După ce dăm comanda, în tractir intră un june plin de coşuri şi cu o frezie în mână, însoţit de o tânără speranţă a instituţiei de învăţământ preuniversitar din cartier. După limbajul nearticulat şi mişcările dezlânate ale liceenelor vecine, mi-am dat seama că se cunosc. Lucru confirmat de îndrăzneala cu care tânărul se apropie de masa celor şase june ca să le întindă ţanţoş şi generos frezia: „La mulţi ani, pentru voi fetelor!”. Din punctul meu de vedere, mai bine o păstra pentru el, sau i-o dădea fetei cu care a venit la birt, lucru pe care i l-am împărtăşit. S-a uitat tâmp la mine, a dat din umeri şi şi-a aprins un Kent. Acesta este unul dintre motivele care mi-au ieşit astăzi în cale pentru care mi-aş dori să fug într-o ţară care măcar pare civilizată de aici din România.
Ziua a continuat fără incidente, întrucât m-am izolat în birou şi nu m-am mai expus pericolelor.
În drum spre casă, m-am oprit la o florărie. Aveam eu două mame pe listă pentru care voiam să cumpăr flori frumoase. Am ochit nişte begonii şi aşteptam cuminte la rând. După mine intră o doamnă spre cincizeci de ani (deci nici bătrână, nici gravidă). Alege şi ea trei lalele. Când mi-a venit rândul, politicoasă şi bine crescută, am rostit:
- Bună ziua, aş dori şi eu două flori, dar în ghiveci.
- Vă supăraţi dacă o servim înainte pe doamna, mă întreabă vânzătoarea. Evident se referea la doamna cu cele trei lalele, care după cum vă spuneam nu părea nici bătrână, nici gravidă şi nici bolnavă…
- Da, mă supăr. Credeţi că de plăcere stau aici în florărie, sau pentru că nu îmi place cum ninge afară? Mergând pe acest raţionament, de ce nu serviţi înaintea mea pe toată lumea care este în spatele meu la coadă?
- Vai, dar nu vă supăraţi, amândouă îmi sunteţi cliente.
I-am zâmbit în timp ce mă gândeam că mai mult ca sigur doar doamna cu lalelele îi va mai fi clientă de acum încolo, pentru că pe mine m-a pierdut. Mai bine mă tocmesc cu florăresele în piaţă, măcar alea îmi arată respectul cuvenit şi dacă le cer, îmi ghicesc şi-n palmă în preţul buchetului. Şi iarăşi m-am întrebat eu de ce nu plec naibii în Australia…?
Am ajuns acasă cu paltonul meu crem şi cu mănuşile mele albe murdare de pământ de la ghivece, pentru că doamna de la florărie nu a mai avut plase mari pentru flori şi nici nu a vrut să îmi împacheteze ghivecele pentru că „arată mai bine cu o fundiţă roşie şi atât”. Oare cât costă avionul one way to Australia?
După toate acestea, m-am ales şi cu o uşoară indigestie şi cu o vizită prelungită în camera intimă, indigestie cauzată de îngurgitarea unor alimente preparate în mediu insalubru în cârciuma mai sus amintită. În plus, pe Facebook nu a vrut deloc sa funcţioneze un Quizz pe care chiar doream să mi-l fac. Din motive necunoscute mie şi independente de mine, Use of application “Află care este numele tău de manelist.” has been restricted.
În concluzie, ori fug din ţară, ori mă apuc să scriu “Jurnalul românului care nu a avut unde să emigreze din motive nici măcar de el ştiute”.
PS La mulţi ani dragele mele semene, să vă fie anul precum o primăvară continuă!
Nu, nu am inventat-o eu. Am găsit-o şi m-am gândit să râdeţi şi voi de prostia românească. Acest terorist ne descrie exact cum suntem…
Zalutam cu rezbekt, Jefu.
Aderizat la Romania cu bomba la valiza ascuns. Tregut fara broblem control la aerobort.
Pastrat dolar american blestemat, bentru construit aigea bomba. Dat jumadate la taxi, jumate furat tigan din buzunar.
Indalnit frate Ahmed, batron magazin, ajudat la mine. Discutat cu el la cafenea plan bomba, consumat egler broaspat, intoxicat cu zalmonel. Noi ajuns la sbital, doctor roman durut la cur, noi luat cur fok.
Jefu, gu bomba praf antrax nu putut facut la Romania ,cineva furat antrax, deci ingercat plan bomba cu bum-bum…!
Mutat apartament frate Ahmed. Adus mult frumos aminde de tara mia, fara apa la robinet, geamm sparte ca Beirut , tigle kazut cap cind vind bate.
Urmarit PROTV emiziune explozia camion azotat, facut frica la mine. Astia romani are tupeu nu gluma ! Urgent trebuie recrutat, jefu ! Bomba cu azotat mare efect aveam…
Inderesat pilotat avion bentru lovit gladire la roman. Vazut delevizor, aparat zbor MIG brabusit singur in ogor la taran, plus taran roman stricat singur gladire, adormit beat , tigara abrinsa, murit soacra, facut chef mare la ei…
Draga Jefu, gineva furat la mine gas pastrat bentru bus la bomba, iar azeara, gind iesit cumbarat baclava, exblodat budelie la barter.
Aicia la Romania , mult cretin!
Zbierat, zguibat la sin, cacat be mine de frica !
Jefu, ma indorg acasa!
Asta romani nu are nevoie de terorism, face singur treaba.
Recent Comments