mi se spunea…Alias

Genial!   E şi cu backing singer… Nu trebuie ratat!

Extras:

“… Am cămaşă de mătase
Şi am numa’ 4 clase,
Moartea la colegii mei
Este să mă dau cu SPRAY!

Dimineaţa când mă scol,
În tricou şi-n curu’ gol,
Îi sun pe toţi fraţii mei
Şi-i întreb dacă vrea SPRAY.”

Enjoy!!!!

Sursa: http://www.youtube.com/watch?v=jsfVPm4w7Jg

Din când în când mă mai uit în statistici ca să aflu ce cuvinte aduc oamenii pe blog-ul meu, ce apăsări au şi ce le mai trece prin cap să caute. Printre diverse căutări care mai de care mai dubioase, gen: „cum fac fetele pipi din picioare?”, „am voie sa beau dacă fac antitetanos?”, „când te doare sufletul”, „mi-a ieşit herpes” sau chiar „poze cu fete în pielea goală”, îmi apare astăzi una foarte tare. Adică, cineva a căutat pe net un „layout despărţire”…

Stau eu acum şi mă gândesc că cineva vrea să se despartă de altcineva şi îi va trimite un ppt sau pdf sau mai ştiu eu ce format  care are un layout drăgălaş care să facă mai uşor de digerat anunţul: „Dragă, vreau să mă despart de tine. Nu te mai suport. În plus mi-am găsit pe altcineva. Pa şi pussy!”.

Ce simplă este viaţa… Mă bucură că oamenii sunt încă plini de delicateţe şi se gândesc să facă viaţa viitorului ex-partener mult mai uşoară, iar asta se poate realiza prin chestii de formă şi nu de conţinut.

Rămân cu speranţa că persoana care a căutat un „layout de despărţire” îl va găsi, îl va folosi, îl va trimite şi apoi îşi va face un blog, în cazul în care nu are încă şi va posta acolo mesajul expediat. Chiar va povesti metoda de trimitere a lui către destinatar şi reacţia acestuia. Sunt curioasă ce greutăţi a întâmpinat şi cum le-a rezolvat. Poate pune chiar noi layout-uri care vor fi de folos altor personaje care au nevoie de aşa ceva. E bine să împărtăşeşti know-how-ul, chiar poţi câştiga bani din asta.

Of, despărţirile astea, ce fac din oameni…

PS Cu trimitere la căutările de mai sus:

Nu ştiu cum fac fetele pipi din picioare şi nici nu vreau să aflu. Iar dacă din întâmplare voi vedea la cineva, nu voi povesti pe blog.

Nu există contraindicaţii la vaccinarea cu antitetanos. Deci e treaba voastră dacă beţi sub efectul vaccinului.

Când te doare sufletul, cred că trebuie să faci sex. Poate trece, iar dacă nu, măcar trece pentru o perioadă.

Dacă ţi-a ieşit un herpes, indiferent de loc, du-te la doctor (la un dermatolog – şi pentru cel cu localizare periorală şi pentru cel cu localizare genitală, adică jos…). La mine pe blog nu am publicat nici un tratament. Aşa că nu mai căuta!

Poze cu fete în pielea goală nu ţinem. Şi nici nu vom băga.

Acest post este înscris la concursul Go Travel

Fără să vreau, auzul acestui nume – Madrid, mă duce cu gândul departe, la poveştile pictate ale genialului Picasso, la arhitectura în stil maur şi la adevărata artă culinară spaniolă.

De câte ori vizitez câte un loc, îmi place să mă confund cu localnicii, să le fur obiceiurile, să vorbesc puţin, să privesc mult şi să ascund în colţişorul anume creat pentru acel loc, toată splendoarea pe care o pot cuprinde.

Madridul… da, ar fi un loc special, în care încă nu am ajuns. L-aş lua la picior încă de dimineaţă şi după ce aş pierde timpul aiurea, undeva în Plaza de Cibeles cu ale ei fântâni, m-aş duce să-mi petrec restul de după-amiază la Muzeul Prado. Nu există capitală în care să fi fost şi să nu fi mers la muzeul de artă al locului. Am citit că la Prado există colecţii impresionante ale unor nume celebre: Velasquez, El Greco, Goya, Durer sau rebelul Caravaggio. Nu m-aş opri la “Las Meninas” pentru prea mult timp, aş merge să admir Inmaculada Concepcion si controversatul autoportret al lui Durer.

Pe seară aş merge în Plaza de Espana, dar nu înainte să trec printr-unul dintre cele mai frumoase parcuri din Madrid şi să hoinăresc prin Templo de Debod, mai ales că este deschis până târziu. Evident, înainte de masă, aş face poze pentru prieteni la Palacio Real.

Ziua a doua aş începe-o la Puerta del Sol. Nu am mai trimis vederi de foarte mult timp, însă acolo m-aş opri să trimit, poate colegilor, de la Oficiul Poştal în faţa căruia tronează, marcat pe pavaj, kilometrul de început al drumurilor spaniole, cea mai frumoasă imagine a Madridului. Cu două rânduri: Sâc! Mă plimb. Vă aduc bomboane. Aş poposi apoi în Plaza Mayor, doar să beau o cafea. De ţigară nu cred că ar putea fi vorba, sunt sigură că este interzis. Totuşi, până atunci, poate mă las.

Aş merge mai departe spre Torre de Los Lujanes şi aş încerca să-mi imaginez cum trăiau oamenii în secolul al XV-lea… Palacio Real mi se înfăţişează iar în faţa ochilor şi m-aş hotărî să intru, să privesc măcar pentru puţin timp Camera Halebardierilor, scările monumentale sau Camera Tronului. Ştiu că aproape de palat se află bisericuţa San Antonio de la Florida care are fresce de Goya. M-aş putea opri şi acolo pentru câteva minute.

La Reina Sofia aş poposi cât să admir Guernica lui Pablo, apoi aş da fuga la Maceiras pentru o paella.

Nu trebuie ratată pe seară o raită prin cartierul Chueca pentru o vizită pe la boutique-uri şi pentru a bea un cocktail într-unul dintre numeroasele baruri din zonă.

Noaptea mi-aş petrece-o la La Solea, pe acorduri de flamenco şi încercând să fur de la dansatori din măiestria şi pasiunea pe cere le posedă. Până la 6 dimineaţa am tot timpul din lume. Vivir a tope, cum ar spune madrilenii.

Plină de gura de aer proaspăt de Madrid, m-aş întoarce la muncă mult mai vioaie, sub privirele invidioase ale colegilor, mulţumiţi doar de bomboanele primite.

Oportunitatea imediată pentru a face toate acestea a apărut odată cu iniţiativa celor de la Go Travel de a organiza o blogoriada. Am zis să încerc, nu am nimic de pierdut. Dacă nu câştig, măcar m-am documentat pentru o viitoare vacanţă la Madrid. Cum ei sunt specialişti nu numai în oferte de week end sau de revelion (că tot se apropie), au şi numeroase oferte de bilete de avion.  Indiferent că visezi la vacante deosebite, destinatii exotice sau te-a trimis şeful în delegaţie, cei de la Go Travel găsesc o soluţie. I-am încercat pe pielea mea astă vară.

În final, îmi rămâne doar să mai spun: Madrid, digame, ¿crees que estas preparado para mi?

Cum ne place să găsim orice motiv pentru a mai trage o paranghelie, Alina a venit cu ideea sa ne facem de cap în stil americănesc. Aşa că am început să caut prin dulapuri să văd ce costumaţie îmi găsesc, potrivită cu tematica sărbătorii de peste oceanul cel mare. Locaţia a ales-o tot Alina, un clubuleţ pe Eforie, Tephra.

Nu mai fusesem, ambientul este drăguţ şi cochet, mobilierul mi-a plăcut în mod deosebit. Acolo ne aştepta chiar şi un make-up artist şi o garderobă pentru cei care au venit nepregătiţi. Nu a fost cazul nostru.

După cum bine vă daţi seama, cel mai bine mie mi s-a potrivit îmbrăcămintea de vrăjitoare, aceasta fiind reprezentativă personalităţii mele. Piesa de rezistenţă a fost mătura de paie pe care am plimbat-o mândră prin prin tot Bucureştiul.

Pe Alex l-am convins să se fardeze, discret, a clovn. Pălărie am găsit pe la mine, cel mai greu a fost să-l rujez… Dar în final am reuşit.

În club muzica a fost bună, în prima parte nu m-a dat pe spate, plus că este foarte greu să dansezi dansul pinguinului pe tocuri de 11 centimetri. La un anumit moment dat au început să bage muzică mai veche. Ne miram de ce noi suntem singurii care ţopăim de bezmetici prin sală şi ne bucurăm. Ne-am dat seama că toţi fiind de 30+, era muzica pe care ne zbănţuiam în facultate…. Eh, nouă să ne fie bine!

Bine că nu ne-a oprit poliţia la întoarcere. Cred că ne lua direct la secţie după ce Alex ar fi cerut un şerveţel demachiant ca să dea jos rujul roşu înainte să sufle în fiola…