mi se spunea…Alias

Într-una dintre zilele petrecute în Olanda, ne-am hotărât să vizităm Haga. Dis de dimineaţă, am luat trenul şi cât am căscat gura la peisaje, mori de vânt, câmpuri şi văcuţe, ne-am trezit că trebuie să coborâm.

Turişti serioşi şi puşi pe treabă, am luat relaţiile necesare din gară şi am plecat spre primul nostru obiectiv, Madurodam.

Acesta este un parc tematic care găzduieşte un oraş în miniatură în care s-au adunat clădiri din toate oraşele Olandei. Totul este construit la scară de 1:25.

Nouă ne-a luat jumătate de zi ca să-l bântuim pe tot. M-au distrat foarte mult pescăruşii care se aşezau pe câte un vaporaş, mai să-l scufunde.

Pentru a lua banii vizitatorilor, anumite machete făceau diverse animaţii dacă băgai, într-un dispozitiv special, monede de 20 de cenţi. Eu m-am ales cu un Mars mic de la fabrica de ciocolată.

Este uimitor câtă răbdare poate avea cineva să lucreze cu nişte lucruri atât de mici. În plus, vegetaţia este naturală, aşa cum se vede şi în fotografii.

Nu am scăpat, evident, ocazia să probăm saboţii expuşi pe acolo.

După Madurodam am fost la Sea Life unde am văzut tot felul de vietăţi marine. Partea drăguţă a fost că am trecut printr-un tub transparent, de unde am putut admira broaşte ţestoase imense şi alte animăluţe şi peştişori pe care nu i-aş putea denumi întrucât nu cunosc acele specii.

Am profitat de faptul că Sea Life se află pe malul mării şi de ziua superbă pe care am prins-o şi am băut o cafea la una dintre terasele de pe faleză. Bine, unii mai mult s-au pozat decât au băut cafea…

Pescăruşii care mi-au fost atât de dragi la Madurodam au reuşit să mă scoată din minţi înainte de plecare. În afară de faptul că erau extrem de obraznici, la modul că furau din mâinile neatenţilor mâncare, erau şi gureşi. Iar unul dintre ei m-a luat pe post de toaletă, reuşind să îmi păteze tricoul… noroc că am avut unul de schimb la mine. Altfel, jar mânca! Între noi fie vorba, cred că erau în stare să mănânce orice la cât de uriaşi erau…

Înainte de întoarcerea în Amsterdam, am zis că nu trebuie să părăsim Haga fără a vedea şi Palatul de Justiţie. Pe care l-am văzut, după ce am umblat de bezmetici vreo jumătate de oră în jurul gării. Nu pot spune că am fost impresionaţi. Oricum, noi suntem obişnuiţi cu clădirile mari şi fără personalitate.

Una peste alta, mi-a plăcut şi Haga, este un oraş foarte liniştit şi curat. Cred că oamenii de acolo la ora 18.00 intră în casă şi tot oraşul adoarme.

Later Edit: Pentru că am avut parte de reclamaţii şi de ameninţări că mă voi trezi cu accesul limitat pe www.allias.ro, mă văd obligată să specific ca Alex a mai slăbit de la momentul imortalizării momentelor din Haga până astăzi.

Pentru cei care nu ştiu încă, Farmville este un joc pe Facebook. Nimic spectaculos până acum. Cei care nu ştiu despre ce este vorba, sunt sigură că vor afla în cel mai scurt timp, întrucât sunt convinsă că au un copil, un vecin sau vreun văr îndepărtat care este dependent de acest joculeţ, la prima vedere absolut inocent.

Dragii mei, feriţi-vă! Dacă nu aţi avut motive până acum să vă consultaţi ceasul din trei în trei minute, dacă vă apucaţi de Farmville, veţi pune ceasul să vă trezească la trei dimineaţa ca să culegeţi roşiile, vinetele, dovleceii sau orice altceva aţi sădit. Spun că puneţi ceasul la ora trei dimineaţa în situaţia fericită în care aţi apucat să vă culcaţi după ce aţi rânit la porc şi la vacă, aţi cules ouăle de găină sau penele de la raţă.

Ca să vă introduc un pic în temă vă voi spune că acest joculeţ vă crează o fermă, pe care o puteţi mări cumpărând pământ pe care trebuie să îl săpaţi, sădiţi şi recoltaţi. Legumele, fructele şi cerealele plantate au un timp de coacere diferit de la un soi la altul şi trebuie culese într-un anumit timp din momentul în care sunt coapte. Altfel, se strică. Şi se duc naibii banii investiţi. În plus, se pot primi şi cumpăra animale, păsări şi copaci. De care evident trebuie să ai grijă.

Revenind la oile noastre, prietenul Laurenţiu, pe care între noi fie vorba, dacă-l prind îi rup picioarele, m-a convins acum aproape două săptămâni să devenim vecini de fermă. Nu prea voiam eu, mai încercaseră două prietene să mă atragă în această acţiune, însă rezistasem eroic. Oricum, dragii mei cititori, să ştiţi că Laurenţiu este de vină pentru faptul că de două săptămâni nu am mai scris nimic pe blog. Nu mai am timp. Azi am stat două ore ca să redesenez ferma. Pentru că primeşti tot felul de medalii şi recunoaşteri în interiorul comunităţii dacă ai o fermă plină de decoraţiuni scumpe. De exemplu, pentru a-mi cumpăra un balot de paie, trebuie să mulg o vaca timp de 15 zile şi cu banii ăia să achiziţionez decoraţiunea… Dar evident, eu am mai multe vaci pe care le pun la muncă şi în plus bănetul curge din recolte.

Acest joc este accesat de peste un milion jumătate de oameni, până în acest moment. Până la urmă, este simpatic şi deconectant, iar dacă sădeşti cu cap, culegi recolta frumos seara timp de 10 minute, mai aduni ouăle de pe la găini şi merele din pom. Mai jos îmi puteţi admira ferma.

Ştiu, am luat-o razna!!!!

LATER EDIT: eu nu m-am trezit niciodată noaptea ca să culeg zmeura… deşi m-am abşinut cu greu ca să nu o fac!