mi se spunea…Alias

Astăzi, duminică, ştirile de la ora 13.00 ale unui post TV cu acoperire naţională au avut următoarele subiecte: două accidente rutiere cu nenumăraţi morţi, un urmărit general împuşcat în cap de către poliţia din Brăila şi care acum se află în comă de gradul IV, spărgătorul de locuinţe care a evadat din arestul Secţiei 5 de Poliţie şi cele mai des întâlnite afecţiuni medicale aflate pe teritoriul României în funcţie de zona geografică.

Măcar dacă în urma mediatizării puternice a accidentelor rutiere şoferii ar conduce cu mai multă grijă, aş înţelege. Toţi scuipă în sân şi zic că astea-s lucruri care se întâmplă altora. Rudele împuşcatului de la Brăila se jură că acesta nu e vinovat. Spărgătorul evadat a fost prins datorită vigilenţei poliţiei, care întâi a uitat să-i închidă uşa la celulă după ce i-a luat gunoiul. În concluzie, spărgători reţinuţi, produceţi cât mai mult gunoi, el este cheia către libertate! Cât despre boli ce să mai zic… Oricum, cele cinci ştiri colosale, dacă nu erau cu morţi, erau cu bolnavi… sau cu oameni lipsiţi de inteligentă, ceea ce tot un fel de boală este.

Nici măcar nu pot comenta. Pentru că îmi lipseşte orice replică. Mă felicit oricum cu această ocazie pentru cei peste şapte ani de când nu mă mai uit la televizor.

Later edit: Urmăritul general, cel din a treia ştire – vă amintiţi? – a decedat între timp.

Pe Bucureştii Noi, pe linia de tramvai, era o tobă (finală) de evacuare ruginită, spartă, într-un cuvânt – nefolositoare, pierdută de cine ştie ce epavă de maşină.

O duduie agilă într-un Yaris argintiu, s-a gandit să şunteze coada de la semafor şi a luat-o pe lângă scuar pe linia de tramvai. Nu a văzut toba în discuţie şi a luat-o între roţi, târând-o pe sub maşină şi traversând-o strada.

Duduia de la volan, impacientată de zgomotul venit de sub autovehiculul ei, opreşte brusc pe dreapta şi coboară. Dă ocol maşinii, se lasă pe vine, vede toba. Se chinuie, bagă mâna şi scoate obiectul buclucaş, se uită  cu ciudă la el, deschide portbagajul şi îl aşează frumos înăuntru. Apoi se suie în maşină şi pleacă, în condiţiile în care toba de eşapament cu care este dotată maşina strălucea frumos la locul ei. Îmi închipui acum discuţia ulterioară cu iubitul/soţul/tatăl ei:

-         Am piderdut toba, cred că am luat o groapă mai tare şi a căzut.

-         ?!?

-         Da… Noroc că am gasit-o. Trebuie să fac programare la Toyota ca să mi-o monteze la loc. Cine ştie cât mă costă…

Sau poate domniţa a luat toba pentru a o preda la un depozit de colectare fier vechi, ca un bun cetăţean… Neah… Nu cred! Sunt sigură că acum, daca cel întrebat este la fel de inginer ca şi ea şi nu a oprit-o, poartă discuţii la service, încercând să-i convingă pe ăia să-i pună toba la loc, eventual pe garanţie.

Mulţumită furnizorului de apă caldă sau administraţiei blocului, încă nu am aflat cui exact trebuie să-i fiu recunoscătoare, mă întorc uşor, uşor la rădăcinile civilizaţiei rasei umane. Astfel, trebuie să găsesc soluţii ingenioase de a face duş… la sticlă. Cum altfel?

Încă stau şi mă minunez, cum în România anului 2009 spre final, moment în care n-ar trebui să existe astfel de probleme la ţară, eu mă confrunt cu asemenea aberaţii fix în mijloc de capitală europeană… Dar e bine, nu trebuie să uităm de unde am plecat şi trebuie aflăm pe propria piele prin ce au trecut strămoşii noştri.

Aştept cu interes momentul în care ni se va opri apa de tot şi o vom lua agale cu prosopelul pe umăr spre lacul Herăstrău pentru duşul matinal.

-         Bună vecine! Încotro?

-         Eh, până aici în Cişmigiu, am auzit că au dat în folosinţă o fântână arteziană nouă. Alea de la Casa Poporului nu-mi mai plac şi în plus în ultima vreme e cam aglomerat.

-         Ah, merci mult de pont! Hai, să ai o băiţă plăcută şi lipsită de evenimente.

-         Da, mulţumesc, ieri am avut ceva de furcă cu Poliţia. Au pus semne cu „Scăldatul interzis” la fântână la Gara.

-         Of, of, of, nu ne mai dau pace. Hai că fug, trebuie să ajung şi la muncă după aia.

E clar, nu ne mai revenim vreodată…

Iar eu rămân să cânt refrenul cu… Going back to my roots…

Born in Africa – Dr. Alban