mi se spunea…Alias

Săptămâna trecută, într-un grav acces de lene, mă hotărăsc să iau autobuzul 300 o staţie, spre casă.

După ce stau şi aştept vreo jumătate de oră, timp în care parcurgeam distanţa până acasă de vreo trei ori, apare în zare autobuzul. Bun. Nu mă panichez în pofida faptului că eram vreo zece oameni în staţie. Sunt subţirică, deci încap.

Fraţilor! Era să mor. Mă sui cu greu în maşina încărcată, îmi fac loc în spate. Staţia nu e lungă, însă timpul s-a dilatat. Am crezut că nu mai ajung. Stăteam pe vârfuri ţinându-mă de bara de sus cu mâna dreaptă, cu borsetuţa în mâna stângă, atentă să nu mă fure ciorditorii. În spatele meu, prinsă între uşă şi mine, o doamnă corpolentă ofta. În dreapta mea, doi sâni îmi săltau în ochi, dintr-un decolteu generos. În stânga mea era un tânăr cu care eram atât de intimă, încât auzeam clar versurile care-i evadau din căşti. Şi nu numai eu auzeam, ci tot autobuzul. Totul a culminat cu momentul în care domnul din faţa mea a flatulat. Dar grav de tot. Pentru o clipă, toţi am înmărmurit, cu speranţa că ni s-a părut. Apoi a venit mirosul… Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte… eu fiind prima picată în misiune, pentru că eram cea mai expusă băşinii exterminatoare eliberate.

Următoarele 75 de secunde, până la staţia unde urma să cobor, mi-am ţinut răsuflarea, într-o poziţie chinuită, pe vârfuri, contorsionată şi cu speranţa că totul se va termina curând.

Oameni buni, noi nu ne mai facem bine niciodată!

Ultima fiţă nu mai este sa asculţi manele la mobil în autobuzul 300, ci sa asculţi manele la mobil în 300, cîntând împreună cu interpretul, spre deliciul tuturor călătorilor.

Sâmbătă noapte, club cu ştaif, mult fum de ţigară şi râuri de băutură cu gheaţă.

V-am introdus în atmosferă? Bun. Ştiţi că eu am ce am cu toaletele publice… Îmi tot adun material de blog de prin ele. Ei bine, eram la toaletă, evident cu o prietenă. După cum bine ştiţi, femeile sunt incapabile să meargă singure în acest loc atunci când nu sunt într-o casă. Oricum, vă relatez discuţia între două piţipoance, după care sinceră să fiu, îmi era cam teamă să intru în cabină, fără o dezinfectare prealabilă a vasului de porţelan:

- Vai tu ce brăţară frumoasa ai!

- Eh, sinceră să fiu, mă aşteptam la o maşină… Sau măcar la un mobil…

O să vă lipsec de o concluzie personală. Nu trebuie setate idealuri prea înalte. Căderea poate fi dureroasă.

Concurs HotCity Plaja preferată

Later EDIT 12 august: Am câştigat concursul!!! Mulţumesc HotCity şi Magielle !

Plajele din Cuba sunt fantastice. Dacă eşti la câţiva zeci de metri de ocean, doar auzul îţi sugerează că valurile sunt aproape. Vegetaţia luxuriantă care înconjoară apa, o ţine ferită de ochii dornici să se bucure de un turcoaz amestecat cu bleumarin infinit. Şi dacă îţi faci curaj să o iei pe aleile acoperite cu nisip fin, atât de fin încât nu îţi rămâne agăţat pe picioare, trebuie să dai cu mâinile în lături frunze verzi care coboară alene peste tine. Ajungi la malul Altalnticului. Oceanul îşi trimite chemarea şi te îmbie să-l atingi. E cald. Iar dacă pleci pe un vas să îl colinzi, nu te mai poţi sătura de frumuseţea irepetabilă ce ţi se întinde la orizont - insuliţe care au furat din culoarea soarelui. Păsările în zbor sau miile de peşti coloraţi care te privesc de sub apă curioşi sunt numai câteva dintre imaginile care îţi rămân întipărite în memorie, făcându-te să îţi doreşti să te întorci. Şi să rămâi… Să rămâi.

Pentru că tot e vară, tot e soare, cald şi dor de mare în sufletul tuturor, HotCity s-a gîndit să iniţieze un concurs care vizează descoperirea celor mai frumoase plaje…

N-am putut rata momentul de a-mi aminti de minunatele plaje din Caraibe. Dumnezeu i-a pus pe cubanezi într-unul dintre cele mai frumoase locuri de pe pământ. Acum un an, m-am bucurat şi eu de superbele peisaje exotice, pe care vi le împărtăşesc şi vouă prin fotografiile pe care le-am făcut.

Plajă din Varadero. În aprilie

La ţărm, pe Cayo Blanco

Alex bucuros că erau valuri. Cu o noapte înainte plouase torenţial şi oceanul era puţin tulbure. Varadero.

Cayo Blanco survolat de pescăruşi obraznici şi oportunişti.

Gogu, un crab mic, mic pe plaja care încerca din rasputeri să se ascundă de noi pe sub nisip.