mi se spunea…Alias

Românul are cunoaşterea a priori. Iar dacă s-a născut dintr-o întâmplare nefericită fără această capacitate, românul are abilitatea de a o dobândi cu fiecare acţiune la care nu se pricepe, dar crede că stăpâneşte tainele domeniului respectiv. Aici aria lui de acoperire este foarte largă, pornind de la latura profesională, până la cea personală (întotdeauna a altora, căci de, românul s-a mai născut şi lup moralist) sau la cea spirituală.

Profesional vorbind, românul se pricepe la orice meserie, emite păreri, de obicei superioare, după opinia lui mereu pertinente şi valabile. Nu contează că pregătirea formală l-a făcut economist, el inevitabil se va pricepe la relaţii publice, marketing, vânzări şi chiar la tehnologia construcţiei de maşini. Nu mai punem la socoteală faptul că expertiza sa atinge cote de înalt management în domeniile amintite. Şi asta numai pentru că el cunoaşte pe cineva care are un prieten care lucrează în domeniul respectiv.

La partea personală, abilitatea românului nu mai cunoaşte limite. Întotdeauna sfaturile lui sunt cele mai bune, pornind de la cele mai bune condiţii de acordare de credite până la costurile unei înmormântări, în special în cazul în care el nu a intrat într-o bancă sau nu a avut decedaţi în imediata apropiere. Când vine vorba de maşini sau calculatoare, timpul se opreşte. Românul este informat. El se uită la televizor la reclame şi îşi face cumpărăturile de la supermarket. Ştie ultimele promoţii din industria auto, chiar dacă suit în maşină nu face diferenţa între pedala de frână şi cea de acceleraţie, iar în materie de calculatoare este la curent cu toate noutăţile. Iar dacă îl întrebi deifrerenţa între un port USB şi unul PS2 se va uita la tine şi te va întreba câţi mega are fiecare că să poată să-ţi dea un răspuns obiectiv.

Când vine vorba de spiritualitate, eh, românul care nu are altă treabă decât să bea o bere cu băieţii la rădăcina blocului sau să îşi ia prânzul într-un centru de birouri, el este un monument de moralitate, umor şi caracter înalt. El va şti mereu cele mai bune glume, acţiunile sale vor fi vor fi demne de urmat întocmai, ca etalon al bunelor moravuri.

Din nefericire o prea mare parte a acestei naţii este aşa cum am descris mai sus. Partea rea este că astfel de oameni sunt peste tot, în toate păturile sociale şi culturale, indiferent de educaţie sau experienţă. Ne-am învăţat să facem totul pompieristic, fără bază reală, pe stilul “lasă mă că merge şi aşa”.

Am primit azi de la Beti o poză şi m-am gândit că trebuie să o împart cu voi. Pe mine m-a distrat teribil. Enjoy!

Eu mi-am setat poza ca background pe monitor :D Dacă cineva o doreşte, aştept mesaj şi o trimit pe mail.

Ăştia de la RADET au luat-o razna. Vine omul de la munca liniştit, iar pe uşa blocului, infam, un bileţel: „Apa caldă şi căldura vor fi oprite de astăzi până peste două zile. Ne cerem scuze pentru disconfortul provocat”. Nu era scris chiar aşa, am citat din amintire, oricum acesta era rezumatul. Auzi, bine că îşi cer ei scuze pentru disconfortul creat… Iar asta în mijlocul Bucureştiului, la o staţie de Piaţa Victoriei.

În primă fază a trebuit să exersez duşul la sticlă. Cu apă încălzită pe aragaz. Bine că n-a avut şi Distrigazul vreo avarie că om eram. Dă-i, încropeşte apa, întoarce sticla ca să se amestece. Nici nu ştiţi câte forţe şi mijloace am angrenat în operaţiunea respectivă.

În faza a doua am vrut să comand pizza. Greşit! Sunt în zonă trei pizzerii cu livrare la domiciliu, însă cum pe tot Bulevardul Mihalache era apa oprită de la avarie, nu mă riscam să comand. Nu ştiu cât se spală pe mâini când e apă caldă, dar când e numai rece… Am vrut să sun şi să întreb dacă au centrală, dar m-am gândit că mă pot minţi dacă bănuiesc scopul întrebării mele şi-mi mai şi scuipă în pizza de mă liniştesc irevocabil.

Într-un final mă hotărăsc să mă duc la Pizza Hut, să iau de mâncare. Cobor şi în drum spre maşină mă opresc la chioşc. Surpriză!!! Cine-şi lua cafeluţă caldă? O gaşcă de lucrători de la RADET. Fără nici un stres că un cartier întreg nu are apă caldă şi căldură. Nu de alta, dar la noapte va fi 1 grad. Bine că se încălzesc ei preventiv, cu cafeluţă. Poate îi ţine treji şi muncesc mai cu spor…Mie nu-mi rămâne decât să tai nişte mobilă cu toporişca de carne şi să încing un foc în dormitor.

E clar. Noi românii nu ne mai facem bine niciodată.

Later edit: din cele 36 de ore promise remedierii avariei, au trecut doar 24 până au reparat. RISPECT!

M-am plimbat în mai multe oraşe ale Europei civilizate cu transportul în comun, iar cei care au făcut acelaşi lucru pot confirma că îţi poţi potrivi ceasul după metrou sau după tramvai. Iar dacă le ştii orarul le poţi lega între ele fără a aştepta deloc. La noi, ca la nimeni. Tramvaiele/autobuzele ori vin câte trei odată din acelaşi fel, ori nu mai vin cu jumătăţile de oră. Oricum, problema mea este cu tramvaiele. Mai exact cu conducătorii lor. Sunt fantastici! Stau şi mă întreb unde s-or grăbi vatmanii. Lumea din jurul meu este plină de mistere. Din câte am văzut eu, multe dintre staţiile de tramvai sunt în intersecţii. Semaforizate. Ei bine, vatmanul vine, face staţie pe verde şi pleacă pe acelaşi verde. De ce pleacă ? De ce nu stă în staţie un semafor, ca să apuce şi bieţii oameni care sunt pe vis a vis sa-l prindă? Că doar e rara avis … Nu. Nu se poate. Vatmanul se grăbeşte. Vatmanul ştie de ce se grăbeşte. Or fi plătiţi la trecerea pe la capăt şi cine face mai multe ture de traseu e premiant ? Oricum, dacă cineva ştie să-mi răspundă, aştept cu interes.

Nu am să înţeleg niciodată femeile care merg la toaletă, într-un restaurant, într-o benzinărie sau la grupul sanitar de la serviciu şi urcă pe vasul de toaletă cu picioarele. Oare bărbaţii fac la fel? Ce o fi în capul lor de se cocoaţă acolo sus, mai ales dacă au pantofi cu toc. Lor nu le e frică de faptul că pot aluneca ? Piciorul cade în WC, scârbos de-a dreptul, sau mai rău, cad cu piciorul în WC, dau cu capul de uşă, leşină şi sunt descoperite cu fusta ridicată, chiloţeii în vine şi cu ţeasta spartă. Mă întreb eu acum cine le-ar scoate piciorul din WC…

Oricum, sper din tot sufletul să prind ziua în care o astfel de nesimţită iese din toaletă cu pantoful scump murdar de rahat. Mă voi simţi răzbunată. Clar.

Pe bune, stau şi mă gândesc…ce-o fi în capul lor ?