mi se spunea…Alias

Astăzi este joi. Ne mai desparte o zi de week end. Ce cuvinte frumoase…week end. În jurul meu toată lumea spune „ce bine că mâine e vineri”. În spatele acestei bucurii însă, se ascunde timpul care trece. Şi astfel, ajungem să ne trăim viaţa în aşteptarea zilei de vineri. Şi a zilei de salariu, dar aceasta este o altă discuţie.

Şi eu aştept ziua de vineri. Nu aş putea că există ceva raţional în această aşteptare, poate faptul că dorm mai mult în zilele care urmează, poate pentru că am două zile în care programul nu mi-e fixat. Oare dacă m-aş apuca să strâng semnături pentru transformarea zilei de vineri în zi liberă aş avea succes? Atunci cu siguranţă că aş aştepta să vină joia.

Până atunci însă, mă gândesc la ziua de mâine şi zic: Thank God it’s Friday!

După cum se poate observa, sunt într-o mare lipsă de inspiraţie şi subiecte. Cu toate că mai clocesc eu câte ceva, sau se întâmplă lucruri. Însă lucruri despre care nu pot scrie în forma în care se întâmplă. Le mai coc eu…

Oricum, plec spre Timişoara astăzi, cam în 7 minute. Dacă nu vin cu veşti, poate fac măcar nişte poze. Să ne bucure ochiul. :P

Dragii mei, trebuie să vă mărturisesc că am luat-o razna. Eu nu sunt fan jocuri pe calculator. Adică joc foarte rar, este evident că am jucat Zuma (acasă şi nu la birou), mai joc un quest pe an, am primit cadou o consolă XBOX şi cam la asta se limitează interacţiunea mea cu jocurile video. Bun, toate frumoase şi în parametri, până săptămâna trecută când, nu ştiu prin ce conjunctură mi s-a pus mie pata să joc Piraţii din Caraibe. Dau să-l comand pe net, nicăieri stoc disponibil. Nu era panică, I know people who know people so, am sunat la Best Distribution (unde am mulţi prieteni), apoi la TNT Games (unde ştiu pe cineva). Nimeni nu-l avea, am mers pe fir şi am aflat că jocul este adus de Ubi Soft. Sun la Ubi şi panică !!! Nu-l mai aduc. Mi s-a făut rău. Chiar voiam să-l joc, aveam pregatite toate walking through-urile, spaţiu pe hard…Dintre prietenii mei nimeni nu îl avea. Îl sun pe prietenul Andrei (se ştie el care Andrei…ăla pe care o să-l omor eu pentru că mi-a băgat mortul în casă) să mă ajute. Nu îmi face rost de joc însă îmi dă o alternativă: jocul Piraţii din Caraibe în variantă online. Mă asigură că e free şi se apucă Mona mea să joace. Cu furie. De joi seară. Bun. Vineri spre sâmbătă am stat până la 5 dimineaţa. Sâmbătă am intrat într-o ghildă (în care, între noi fie vorba, cred că am crescut media de vârstă prin aderarea mea). Am adunat o grămadă de bănet, am îndeplinit toate questurile. Sâmbătă spre duminică, la 2 dimineaţa, în momentul în care am atins nivelul 9, zbang !!! s-a produs calamitatea. Mi-a apărut mesaj pe ecran că trebuie să devin membru şi să plătesc pentru a avea acces nelimitat. Era să crape inima în mine ! Unde naiba să plătesc sâmbătă la 2 dimineaţa ? Acum trebuie să aştet până mâine, să mă duc să îmi fac un card, Visa Electron ca să pot face plăţi externe. Altfel, nema joc. Dar cred că mă las. Că te prinde. Oricum, parcă totuşi m-aş băga să joc în continuare pentru că cel mai înalt nivel este 40 iar eu deja am ajuns la 9. În două zile, mă rog, în două nopţi, pentru că ziua nu jucam. Acum îi înţeleg pe jucătorii de World of Warcraft. Rispect!