Îmi aduc aminte că după păţania mea cu telefoanele primite de la şoferii de TIR, rămăsesem datoare cu o poveste despre mine şi Nuţi.

Acum mult timp, vreun an jumătate am primit pe telefonul fix de acasă, periodic, apeluri de la o doamnă în vârstă, care dorea cu Nuţi. O vreme am fost convinsă că e o glumă proastă, de genul pe care le făceam şi eu în liceu. Când mi-era lumea mai dragă, de exemplu sâmbăta la 6 jumătate dimineaţa, mă suna bătrâna:

Alo!

Da, răspundeam eu printre dinţi.

Nuţi?

Nuuuu! Aţi greşit!!!

Nu ştiam ce să mai fac. Am ameninţat-o că mă duc la poliţie, că fac reclamaţie la Romtelecom. Nimic. Mă suna cu aceeaşi abnegaţie…încontinuu. Eram disperată. Am încercat tot ce a fost omeneşte posibil, am implorat-o. Ea nimic. „De ce nu mi-o dai pe Nuţica?” mă întreba blândă şi ingenuă. Îmi venea să mă omor. Am sunat la Romtelecom. Ăia nimic, mi-au comunicat că nu au ce să facă. Le-am explicat că tot ceea ce-mi doresc este să îi lege firele ca să nu mai aibă acces la numărul meu. Ei, că nu se poate şi că să mă adresez Poliţiei. Sigur. Poliţia are rezolvarea. Vreo lună de zile i-am zis bătrânei că Nuţica s-a mutat si că nu mai răspunde la acest număr de telefon. Ea nu şi nu, că a vorbit cu Nuţica cu o zi înainte şi ea ştie sigur că nu s-a mutat şi că să i-o dau la telefon, cine sunt eu şi de ce răspund la Nuţica acasă. Dragii mei, eram în praguli isteriei. Problema era că eu aveam serviciul de identificare al persoanei care mă sună, însă bătrâna nu era pe centrală digitală şi nu îmi apărea numărul.

După cum v-am spus, povestea a durat vreun an jumătate. La un anumit moment dat, mi-a venit o idee genială. Da, ştiu, uneori îmi vin astfel de idei. Plus că am studii formale de criminalistică. Mă sună într-o zi bătrâna. Eu, cu o voce dulce de ziceai că am îngurgitat un borcan de miere, îi spun: Nuţica a ieşit să cumpere ceva. Mămăiţă, ia zi-mi şi mie ce numer formezi?” Vă daţi seama că am mers la risc. La care bătrâna îmi spune să stau un pic pentru că îl are scris pe o hârtiuţă, pe frigider. Stau eu câteva secunde şi bătrâna îmi dictează un număr de telefon. Între noi fie vorba, nu avea nicio legătură cu numărul meu de telefon. Îi mulţumesc frumos, închid şi în secunda doi sun la numărul respectiv. Îmi răspunde un domn. Eu, politicoasă, mă prezint şi cer cu doamna Nuţi. „Imediat” îmi spune bărbatul. Mi-o dă pe Nuţi, căreia îi explic situaţia, aflu că e mama ei în vârstă de 72 de ani şi era un pic ruptă de lume. Nuţi vorbea foarte des cu ea la telefon, ştia că există o doamnă rea care le împiedică uneori comunicarea telefonică, însă pusese acest fapt pe seama închipuirii bătrânei. I-am explicat Nuţi-ei că nu sunt o plăsmuire şi că mama ei m-a scos din minţi în ultimul an jumătate. Într-un final ne-am distrat un pic pe marginea aventurii mele. Cert este că Nuţi a mea a rezolvat situaţia, nu ştiu cum, însă mama ei nu m-a mai sunat şi am putut să dorm în week end liniştită până la ora 12.