Mutatul este în general o corvoadă. Oamenilor nu le place să se mute, indiferent că schimbă casa, hotelul sau biroul. Totul presupune împachetare. Dacă eşti ordonat, ai grijă să le pui pe toate organizat şi nu ai probleme de genul: unde am pus cartuşele pentru imprimantă, oala pentru ciorbă sau peria de păr.

Astăzi am schimbat biroul cu unul mai mare în care ne-am mutat două departamente. Evident, toţi colegii au pus umărul. Mai o etajeră, mai filtrul de cafea, am reuşit să ne regrupăm. Partea cea mai rea a fost să facem praful să dispară şi să reasamblăm birourile. Nu ne-au rămas şuruburi. Pe mine băieţii de la creaţie m-au prins între perete şi un birou. Dar am supravieţuit. Şi răzbunarea va fi cruntă.

Partea cea mai bună a fost că fiecare, de silă să care lucruri, a redus la minimum obiectele trebuincioase. Cataloagele din 2004 şi-au găsit drumul în coşul pentru hârtie reciclabilă (o tonă de hârtie salvează 17 copaci), capsatoarele stricate s-au despărţit de proprietarii de drept. Am facut curat în locurile în care întotdeauna faceam  “mâine”.

Eu una am fost agilă. M-am ales cu un birou mai mare pe care îmi încap mult mai multe lucruri. Şi după ce am scăpat de la moartea prin strivire de peretele din biroul şefei, am terminat prima de reamenajat colţul de muncă. Da, stau într-un colţ care îmi oferă o privelişte minunată. În spate-stânga am fereastra, în faţă-dreapta uşa. Biroul şefei este în faţă-stânga. Deci am totul sub control. Inclusiv mini-frigiderul în care intru o dată la trei zile şi arunc tot din el. Da, fac parte din categoria “maniaci”, aţi bănuit bine.

Acum suntem mai mulţi în birou. Dar e bine. Vorba aceea “unde sunt mai mulţi distracţia e mai mare!”. Noi să fim sănătoşi. O să fie ca un teambuilding.

Nu mă deranjează să mă mut. Îmi oferă ocazia să arunc lucruri de care în mod normal nu m-aş fi despărţit. Că poate îmi mai trebuie…