Mi-e dor de summit-ul NATO. Mi-e dor de vacanţa de Paşti – 1 Mai.
Urăsc traficul de Bucureşti. Peste tot maşini, şoferi, pietoni, gropi. Cred că apar peste noapte. De aiurea. Ideea e că mi-a ajuns. Urăsc să mai conduc.
Maşini parcate la colţ de stradă luând toată vizibilitatea, te obligă să-i calci pe pietoni, sau să intri nedând prioritate în maşina care trece prin faţa ta. Alte maşini mergând pe linia de tramvai, întârzie traficul acestuia, făcând călătorii să nu ajungă la muncă şi să fie penalizaţi pentru asta. La categoria şoferi, stăm şi mai bine. Scuipatul, legatul de familie şi decedaţi, urlatul şi luarea feţei sunt noul mod de comunicare intra-şoferească. Asta în cazul în care şoferul nu a lăsat maşina paralel cu bordură, triplând încă două autovehicule, de preferinţă un SUV şi un VAN. Bine, aici intervin şi pietonii care, evident, au păreri. În special cei fără permis. Poliţiştii de la circulaţie zac prin intersecţii, depăşiţi de situaţie. Nici măcar amenzi nu dau.
Cel mai rău este când plouă, ninge sau e ceaţă. Atunci, viaţa pe şosele ia sfârşit. Majoritatea uită să mai conducă. Organele de ordine rutieră stau ude, fluierând, bătând în parbrize şi urlând, nerezolvând nimic.
Eu m-am săturat şi plictisit să mai conduc în Bucureşti. După aproape 11 ani de şoferie, am devenit pieton. Am şi bicicletă, dar mi-e lene şi mi-e şi frică să ies pe şosea cu toţi dezaxaţii şi şoferii de duminică umblând liberi pe stradă. Aşa că, atunci când este soare, iau tramvaiul. Şi nu, nu iau penalizări pentru că nu lucrez în centru şi drumul e mai liber. Sunt contra valului. Dar tot mă enervez. Pentru că, atunci când nu citesc în tramvai, mă uit pe geam. Şi văd diverse creaturi scăpate din iadul şoferilor cum fac agerimi.
Cred că singura soluţie pentru mine este să mă înscriu la următoarea recrutare a celor de la Poliţia Rutieră. Îţi dai seama că, la absolvirea şcolii de agitat în intersecţie, este momentul în care i-am condamnat pe toţi la moarte. Nu o să mai aibă CEC-ul spaţiu pentru banii din amenzi. Dar din păcate, şoferii au scăpat. Nu pot fi primită la şcoala sus numită deoarece nu primesc persoane de sex feminin care nu au minimum 1.70 înălţime. Discriminare. De parcă mi-ar trebui cine ştie ce prestanţă oferită de înălţime ca să scriu o amendă…mă rog vreo 20 de milioane de amenzi.
Mda. Nu mai am ce spune. Mă resemnez pentru moment, în aşteptarea unei idei geniale de fluidizare a traficului de Bucureşti.























2 Responses to “Traficul de zi cu zi”
Add Comment