Am primit o leapşă. Prima de când scriu pe blog. Mereu vedeam pe la alţii şi mă cam încerca invidia. Eu de ce nu primesc? Acum însă, a avut grijă prietenul meu virtual, Bogdan Apostol, să mă lovească. Cum îmi era greu să aleg, să mă gândesc, să fac un top al cărţilor care mi-au plăcut de când am început eu să desluşesc înţelesul slovelor, am ales să scriu despre primele 11 cărţi care îmi vin în minte. Iar leapşa o pasez Simonei (că tot e ea expertă în leapşa) şi lui Remus (care nu ştie ce e aia).
1. Cireşarii – Constantin Chiriţă, pentru că o citeam pe ascuns prefacându-mă că învăţ prin şcoala generală şi pentru că mi-a dat idei de jocuri şi expediţii imaginare pe care le-am pus în practică împreună cu prietenii copilăriei mele.
2. Metamorfoza – Franz Kafka, pentru că trăim într-o lume kafkiană şi câteodată îmi vine să îmi iau câmpii.
3. Extravagantul Conan Doi – Vlad Muşatescu, pentru că am citit cele patru părţi ale seriei în liceu, la propriu, râzând pe înfundate în banca a treia de la geam, la orele de chimie, fizică şi alte materii total neinteresante pentru mine.
4. Romanţe pentru mai târziu – Ion Minulescu, pentru că îmi aduce aminte de iubiri…
5. Contele de Monte Cristo – Alexandre Dumas, pentru că o am într-o ediţie veche, trei volume, aproximativ 1.800 de pagini şi pentru că prima oara cand am citit-o nu am putut să o las din mână, am citit încontinuu trei zile şi trei nopţi. Şi pentru că o am de la tataia.
6. Moartea vine pe bandă de magnetofon – Haralamb Zincă, pentru că scrie superb. Îmi pare rău că nu a fost reeditat după 1989, pentru că nu găsesc nicăieri cărţile lui ca să le pot citi pe toate.
7. Semne de cer senin – Dumitru Berbunschi, pentru că a scris-o un prieten care ne-a părăsit de curând şi pentru că a scris frumos despre avioane, zburători şi cer vertical, abrupt şi greu.
8. Adam şi Eva – Liviu Rebreanu, pentru că a dovedit că există suflete pereche şi totul este legat de o cifra dragă mie fără motiv, cifra şapte.
9. 1984 – George Orwell, pentru că nu am putut să nu fac comparaţii.
10. Muntele vrăjit – Thomas Mann, pentru că este capodopera absolută a lui Mann, debordând de simbolistica unei generaţii debusolate.
11. Tunelul – Ernesto Sabato, pentru tabloul cu femeia care privea marea de pe o plajă pustie.
Şi pentru că mi-am adus aminte în ultima clipă:
12. Maestrul şi Margareta – Mihail Bulgakov, pentru scena balului la Satan, care mă duce cu gândul la Dmitri Shostakovich – Waltz 2 (Jazz Suite) – coloana sonoră din Eyes Wide Shut.
February 18th, 2009 at 9:56 am
Dar ce trebe sa fac, ca nu am inteles? Top cat?
February 18th, 2009 at 10:03 am
top 11. eu am pus 12. că n-am putut să mă abţin.
February 19th, 2009 at 9:26 am
Probabil ca, in momentul acestei contemporaneitati hiperinformatizate, daca puneai leapsa pe carti in format pdf, aveai succesul garantat… Asa, printre nostalgi, sunt putini care vor incerca… Mie mi-a trezit o curiozitate aparte si, recunosc, mi-a fost greu sa imi amintesc si sa cataloghez mai mult de 5 carti… De acea, promit sa revin mai tarziu cu un top 9, din moment ce 11 si 10 au fost deja arondate…
February 19th, 2009 at 9:29 am
te aştept sorine
să vedem ţie ce carţi îţi stârnesc amintiri şi mai ales ce fel de amintiri 
February 23rd, 2009 at 11:43 am
nu ma citit 1984, in schimb am ascultat audiobook-ul, si timp de cateva zile am preferat sa merg pana la birou pe jos (si erau vreo 30 de minute pe mers pe jos) ca sa ascult in liniste, departe d zgomotul metroului.
nu sunt multe titluri pe care le-am parcurs, dar Iubiri pentru mai tarziu este de-a dreptul outstanding.
Muntele Vrajit l-as reciti si maine daca as avea timp. Si daca am ajuns aici, iti recomand si Utopia de Thomas Morus.
February 23rd, 2009 at 11:55 am
ionuţ, fă ca mine…în fiecare seară înainte de culcare citesc. din păcate mă apucă repede somnul, însă măcar o ora prind de citit. da, aşa e, minulescu este absolut minunat.