mi se spunea…Alias

Ramona, prietena mea, suţine un proiect foarte interesant şi m-am gândit că i-ar fi de folos să o promovez şi pe blog-ul meu. Este vorba despre un roman science fiction. Sunt sigură că vi se vor înverzi antenele de curiozitate, aşa că vă invit să citiţi mai jos despre ce este vorba.

Obiectiv: Cercetare tematică în vederea publicării unei cărţi Sci-Fi, care va trata subiecte legate de istoria lumii, cu accente sociale, politice, ştiinţifice, religioase, filosofice şi nu numai.

Activitate: Focus grup format din 3 persoane care, prin dezbatere şi brainstorming, vor contribui la dezvoltarea unor idei şi concepte, ce vor aparea în acest volum.

Tip de colaborare: Voluntariat, part-time. Întâlnirile se vor desfăşura după-amiaza sau în weekend-uri, în diverse locuri din ţară, costurile fiind suportate de iniţiatorul acestui proiect.

Profilul ideal: Studenţi care, prin natura specializării din facultate, posedă cunoştinţe generale de istorie, filosofie, fizică, sociologie, antropologie, pasiune pentru literatură (SF în mod special). Se caută oameni cu minte frumoasă, curajosi, comunicativi, inteligenţi, curioşi, cu verticalitate şi principii, interesaţi să asimileze informaţii în varii teme, dar nu la nivel superficial, ci în profunzime.

Beneficii: Membrii focus-grupului vor aparea pe lista celor care au participat la acest proiect, iar cartea va fi promovată în afara ţării. Plusul de valoare: multitudinea de informaţii vehiculate, dezbaterea conceptelor cărtii şi interacţiunea cu o persoană – autorul cărţii, de un calibru superior, cu prestanţă, experienţă, cunoştinte vaste şi o cultură deosebite.

Contact: Cei interesaţi sunt rugaţi să trimita un CV pe adresa ramona.elefterescu@gmail.com, iar candidaţii potriviţi vor fi contactaţi în cel mai scurt timp.

Termen-limită: 2 saptamani, incepând de ieri (26 iulie 2010)

Multa bafta copii!

Proiect promovat şi de Laura

Cartea, prieten drag şi credincios, care măsoară serile în cuvinte şi anii în poveşti.

Aş vrea să înţeleg din imaginea de mai sus că cineva, din dragoste de lectură, a adunat un mic univers închis între pagini, pentru a se bucura de el, undeva în liniştea unei pajişti. Încerc să nu mă gândesc că, pe aceeaşi pajişte, acelaşi cineva ar folosi cărţile din roabă pentru a încinge un grătar.

Şi dacă tot vorbim despre carte, Tritonic oferă 35% discount la toate cărţile sale, în perioda 01 iulie şi 01 august. Detalii aici. Nu pierdeţi ocazia şi cumpăraţi-vă o roabă de cărţi. Fiecare pentru ce are nevoie…

… sau cel puţin aşa intenţionează. Salut iniţiativa de a îndemna bucureştenii la sport. Mai mult decât atât, o susţin! Însă în locuri special amenajate: parcuri, săli de sport, baze sportive şi de agrement, atâtea câte sunt în această urbe. Nu pe o arteră importantă a unui oraş şi aşa covârşit de un trafic rutier infernal.

Şi eu fac sport şi eu alerg şi eu mă plimb. Tot pe Kiseleff. Seara, pe trotuar. Iar dacă mă plictisesc de acelaşi traseu la fiecare câteva zile, o iau uşurel, tot pe zona destinată pietonilor, spre Bulevardul Aviatorilor sau chiar prin Herăstrău, Delavrancea sau parcul care poartă numele generalului după care a fost botezat bulevardul. Şi traficul nu mă deranjează. Niciodată. Faptul că închidem Kisefeff-ul nu cred că ajută la diminuarea poluării. Însă contribuie la deranjul meu şi al altor şoferi care folosesc în mod curent această şosea.

Staţi! Nu săriţi să daţi cu piatra! Ştiu ce o să gândească unii oameni care vor citi acest post: „Ia uite-o şi p-asta, se întâmplă lucruri frumoase, ca şi în alte ţări civilizate şi ea se apucă să cârcotească”. Departe de mine acest gând! Însă nu cred că traficul de pe Bulevardul Kiseleff îi împiedică pe români să facă sport.

În plus, am observat că la „gogoaşă” pe marele bulevard, se muncea din greu la montarea umbreluţelor şi măsuţelor pentru amenajarea unei terase aflate sub egida unui cunoscut producător de bere. Că doar se ştie bice că alcoolul şi sportul se au ca fraţii. Iar dacă încing băieţii şi un mic, s-a dus naibii tot efortul depus. Sau poate se organizează o competiţie specială de „halbere”.

Nu, nu sunt ironică în mod gratuit. Mi-aş dori să facem mai mult sport. Mi-aş dori să avem educaţia necesară să înţelegem beneficiile pe care acesta ni le aduce. Însă nu-mi doresc să o facem doar de dragul de a avea unde să mai socializăm pe nervii şoferilor. Şi apoi să ne simţim împăcaţi că ne ocupăm de mintea şi de trupul din dotare.

Haideţi bucureştenii mei să facem sport! Să luăm parcurile cu asalt, să desenăm cu creta pe asfalt terenuri de tenis şi să cerem primăriei să monteze cu titlu permanent, tot acolo, mese de ping pong şi coşuri de baschet. Nu credeţi că e mai firesc aşa? Şi în loc să facem sport pe şosea sub patronatul primăriei, mai bine acesta nu ar mai da autorizaţii de construcţie pe mici porţiuni cu iarbă şi trei copăcei, uitate de capitalismul imobiliar sălbatic.

A face sport pe o limbă de asfalt este parte a ciclului absurdul românesc. Cultura omului pentru sport nu se face închizând bulevardul două zile pe săptămână.

Voi ce părere aveţi?

Am fost la plimbare azi la mall. Nimic deosebit în asta, însă v-am spus eu, dacă aş ieşi în fiecare seară din casă, aş avea mereu subiecte de scris pe blog, spre deliciul vostru (sper).

Cum pofteam la fast food chinezesc, ne-am luat de mâncare şi ne-am aşezat în zona special amenajată pentru această îndeletnicire. La un anumit moment dat am fost înconjuraţi de o mare gaşcă. Cred că sărbătoreau ceva… Ideea e ca au modificat structura meselor din food court ca să încingă petrecerea. Haoleu! Eu şi Alex ne-am simţit ca-n celebrul film al lui Emil Loteanu (mânca-v-aş). Mai lipsea Svetlana Toma şi tabloul era complet. Dar n-a fost panică. Totul a decurs în limitele acceptate de către societate.

După o masă îndestulătoare, ne-am mutat la Starbucks. În faţa noastră două doamne. Una dintre ele ingenuă, cere: „Un suc de fresh vă rog”. Cred că tipul de la tejghea era obişnuit cu tot felul de doleanţe care mai de care mai dubioase şi fără sens, dovada fiind lipsa de reacţie şi automatismul de a turna un suc fresh, proaspăt, răcoritor şi natural.

Ieşirile noastre în oraş ar fi  ar fi mai sărace fără acest tip de momente inedite şi de multe ori irepetabile. Aici o ceată de fuste înflorate, dincolo exprimări amuzante cu iz de pleonasm.

Să sperăm că pe toată perioada asta în care ne înfruntăm cu lucruri rele, neplăcute sau deranjante, vom reuşi să ne ţinem tare şi să finalizăm cu succes… exerciţiile. Indiferent de natura lor.

Fotografia a fost făcută în 2000 la Jocurile Olimpice de la Sydney şi este în premieră publicată aici. Mulţumesc Toni!